Recent, am cunoscut un medic din Elvetia, originar din Egipt, ginecolog, stabilit intr-un sat pe langa Freiburg. E un tip amabil, modest, politicos, zambitor, fara nici cel mai mic indiciu al extremismului religios. Face parte dintre cei 10-20% egipteni care sunt crestini ortodocsi. L-am intrebat in cadrul conversatiei cu ce se ocupa sotia lui. Mi-a raspuns foarte mandru si implinit dar si cu o nuanta de firesc: "eu sunt cel care munceste in afara caminului. Sotia mea se ocupa de copii".
Am receptat remarca lui usor iritata. Pentru ca, mi se parea mie, ar fi trebuit sa tina cont de faptul ca ne aflam intr-un mediu profesional si ca eram o "femeie care munceste". Ca doctorii alaturi de care se forma erau femei. Pe masura ce au trecut zilele am devenit toleranta pentru ca mi-am dat seama ca nu era vorba despre un afront ci, mai degraba, despre conceptul de reusita al cuiva care a parcurs un drum lung ca sa ajunga in aceasta ipostaza.
Si tot reflectand la situatia respectiva, mi-am dat seama ca avem mai multe situatii culturale paralele in ceea ce priveste femeile care muncesc (cel putin in cadrul profesiilor liberale si de business):
- Workers
- Hard workers
- Hard workers downshifting
In ceea ce priveste the hard workers, am luat un interviu mai demult cu un chirurg american (de sex feminin:) ), Sonia Ramamoorthy. Sonia spunea ca nu mai trebuie sa punem problema accesului femeilor la chirurgie, ci problema leadershipului femeii in chirurgie. Da, dragi colegi care cititi aici, sunt de acord cu ea, nu oftati!:). Hard working women fac istorie...
Si-apoi hard working women currently downshifting... Ideea mi-a venit din acest reportaj despre Sheryl Sandberg, Facebook COO, si din comentariul de pe Freelance switch. Eficienta face ca timpul sa zboare diferit si sa fie valorificat diferit. Cred ca downshifting nu e, in realitate, termenul bun... ci balancing life and work. Si ca sa continui, iata si o conferinta TED a aceleiasi Sheryl Sandberg
Comentarii
Trimiteți un comentariu