When you were young
and your heart was an open book
You used to say live and let live
you know you did
you know you did
you know you did
But if this ever changin world
in which we live in
Makes you give in and cry
Say live and let die
Live and let die
Asa am cantat acum cateva seri... Nu e chiar Axl pe care imi doream sa-l vad dar m-am multumit si cu varianta asta mai matura :), mai ales ca ma aflam la vreo 6-7 randuri de scena: a fost cel mai aproape de scena cat am stat la viata mea la un concert, exceptand concertele mai pasnice de folk. Si-am si sarit un pic :)
Concertul a debutat mai greoi pentru mine (nu sunt familiara cu melodiile de pe Chinese democracy iar microfonul lui Axl era dat prea incet astfel incat nu ii auzeam mai deloc vocea). Insa din momentul in care publicul si formatia s-au incalzit... a fost cu totul altfel. Sa va povestesc:
- era ziua lui Dizzy Reed asa ca Axl & the public i-am cantat Happy birthday... dupa care i-a fost adus pianul in fata si Dizzy a cantat frumos - tare frumos, mai frumos decat in videoul asta :)... Dizzy Reed e membru dintotdeauna (de cand stiu eu adica anii 90) al formatiei si se zice ca isi iubeste sotia si copii tare-tare :)
- am continuat cu Sweet child o' mine, daca va mai amintiti:
She's got eyes of the bluest skies
As if they thought of rainI hate to look into those eyes
And see an ounce of pain
Her hair reminds me of a warm safe place
Where as a child I'd hide
And pray for the thunder
And the rain
To quietly pass me by
- dupa care Axl si-a adus si el pianul sa ne cante un pic din ... suprise... Pink floyd - Another brick in the wall ca incalzire pentru November rain. Acum cand citesc din Wikipedia despre el, as putea spune ca nu e chiar genul cu care sa te imprietenesti: diagnosticat cu psihoza maniaco-depresiva, pus pe litium care insa nu-l stabiliza foarte bine, Axl a contestat diagnosticul. Nu a putut insa contesta in diferite procese acuzatiile de abuz fizic depuse de ex-prietenele lui. A reusit insa sa se mentina satisfacator de departe de dependentele de droguri, fiind insa un pasionat al homeopatiei si al terapiei de regresie in vietile anterioare :)
- evident n-au lipsit Knockin' on the heaven's door, Patience, Don't cry... Proiectiile pe ecran ocazional cam kitsch... Cu mentiunea ca aveau niste filme cu niste gagicutze proiectate in fundal pe alocuri care parca ar fi fost filmate de un cameraman amator :) Mi-ar fi placut ceva mai artsy. Poate nu neaparat si publicului :P
- dupa 3 ore (da, trei ore) de show am incheiat in forta cu Paradise city. I wish I could do that at 50!
Mie mi-ar fi placut sa ascult si asta ...
Comentarii
Trimiteți un comentariu