De iunie

Ador luna iunie: e luna mea, luna in care m-am nascut, luna in care mi s-au intamplat multe lucruri bune si... mai presus de toate, e o luna cu o poezie aparte.

"Cele uitate se isca iarasi cand infloresc ciresii" spunea un haiku despre care am mai scris... si persista, traiesc din plin in iunie.

Luna mea e luna ciresilor, a teilor, a plimbarilor pe inserat, a macilor; a viselor, e prima luna de vara cand totul traieste... E luna vacantelor, prima zi de viata a adolescentilor :) E luna lui Iuno, Hera, protectoarea mariajului... E luna cu cele mai multe ore solare in emisfera noastra, e luna luminii... Poate de asta nu rezist fara soare, poate de asta dupa saptamanile prea restranse la blocul operator ies afara ca o soparla ca sa absorb raze, ca o planta ca sa fac fotosinteza :)

Nu e nici exagerat de cald, nici exagerat de frig... in iunie te bucuri de o ploaie de vara... In iunie marea devine primitoare, nisipul cald... iunie imi aminteste de o melodie despre Mediterana... tu alma es profunda y obscura. In iunie lanurile de grau sunt aurii... e ceva luminos si elementar, si ceva nocturn si sofisticat.

E luna gemenilor, a dualitatii, a sufletului si ratiunii, a ambivalentelor, a lui Castor si Pollux, a lui Ghilgames si Enghidu, e luna epopeilor, a fluxului ideilor, a lejeritatii aeriene si a dilemelor obscure...

Si oriunde sunteti, va salut! :)