Stay true to yourself

Postarea aceasta este pentru voi dar si pentru mine: sper sa ma intorc sa o citesc atunci cand voi avea nevoie

De cand ma stiu mi-am spus ca personalitatea inseamna evolutie. Ca nu sunt doar "astfel" ci pot sa evoluez, sa devin altfel, mai buna, mai performanta... Am citit carti despre femei desavarsite (termenul asta al lui Henry James care m-a contaminat pe la 15 ani) si incercam sa le vad de aproape, chiar la microscop daca s-ar fi putut... Nu e vorba ca mi-am propus sa fiu o femeie desavarsita ci mai degraba cat mai aproape de un om desavarsit. Stiu ca nu ai cum si uneori nici nu are rost. Uneori defectele sunt mai iubibile si mai personalizabile... ba chiar defectele te pot ajuta uneori sa reusesti, chiar pastrandu-ti etica intacta... Dar merita macar sa incerci

Am in continuare aceasta imagine dinamica asupra propriului meu fel de a fi. Acum, spre deosebire de atunci, incep sa inteleg cate ceva despre ce inseamna oboseala, plictiseala, delasarea, complacerea cu tine insuti. Si din cand in cand am nevoie sa imi reamintesc faptul ca pentru a ramane eu insami am nevoie sa evoluez, sa devin mai buna si sa raman fidela ideii mele despre ceea ce sunt si ceea ce as vrea sa fiu.

In mod paradoxal, cultura nu e de ajuns pentru evolutie. Nici disciplina nu e de ajuns. Amandoua sunt insa conditii necesare, chiar daca nu si suficiente. Tot in mod paradoxal, uneori e nevoie chiar si de o mica pauza... sa te relaxezi, sa redevii flexibil, sa ai puterea de a te amuza de tine insuti, sa eviti cu orice pret o psihorigiditate care nu are in ea insasi nimic desavarsit.

Cateodata, evolutia lucrurilor dpdv profesional, sau chiar personal, te indeparteaza fara sa stii de ceea ce voiai sa fii. Si te lasi dus de val: faci lucruri pe care ti le cere profesia, incerci sa corespunzi tiparului si uiti de scopul insusi al vietii tale, accepti din inertie, din teama de schimbari si mai ales din teama de a fi asertiv. Daca ai lasat pe undeva vreun memento, cum ar fi, de exemplu, acest post, ca sa-ti reaminteasca cine esti si in mod special cine vrei sa fii, mai ai o sansa sa opresti mersul lucrurilor. Dar si aici exista precautii: nu poti idealiza viata, e clar ca trebuie sa aduci si tu reajustari celui care iti doresti sa fii... pentru ca altfel nu poti sa te integrezi nicicum, in niciun fel de societate. Si nici extrema asta nu cred ca este de dorit.

E foarte tentant sa incep sa enumar aici lucrurile pe care nu as dori sa le uit. Dar prefer sa ma cenzurez si sa las mesajul intact pentru oricare dintre noi, nu numai pentru mine.

Ramane, totusi, si mesajul meu de ziua mea: Olivia, stay true to yourself!