Menina

Menina s-a nascut in jurul Zilei Indragostitilor intr-o familie de iepuri pe undeva prin Europa, nu se stie prea bine pe unde. De micuta a fost luata de acasa impreuna cu cativa frati si surori pana cand la sase saptamani a ajuns intr-o cusca alaturi de alti iepurasi draguti pe La Rambla, in Barcelona.

Pe Rambla trec zilnic o multime de turisti din toate tarile dar si cativa localnici. Alaturi de doi copilasi spanioli de vreo 6 ani care priveau iepurasii si care au ales, in final, un iepure micut si gri, s-au oprit doi tineri casatoriti care si-au adus aminte din copilarie. Si el, si ea avusesera putine animale de joaca iar printre ele se aflase, pentru amandoi, cate un iepuras. Au plecat mai departe depanand amintiri... au luat masa, s-au plimbat ... si spre seara amandoi, dintr-o data, s-au intrebat daca n-ar fi mai bine sa o ia cu ei pe Menina.

S-au intors la negustor, pe Rambla, si au luat iepurasa intr-o cusca cu fan, un biberon special si graunte speciale de mancare. Intorsi la hotel i-au pus numele Menina pentru ca tocmai discutasera de Meninele lui Velazquez si ale lui Picasso de la Muzeul din Barcelona. Dupa ce i-a trecut frica, Menina a devenit zburdalnica si jucausa, uneori (rar) statea si la mangaiat...

Au luat-o acasa si au privit-o crescand cateva luni bune... La inceput tineau cusca in casa, Menina era inca micutza si statea in brate si pe canapea. Dupa aceea a inceput sa creasca asa ca o mai lasau sa zburde in curte si ii pusesera cusca in micul gang de la intrare unde nu ploua, nu batea soarele, nu batea vantul.

I-au crescut urechiusele si boticul. Linia neagra din jurul ochilor a devenit mai gri. Uneori rezista singurica acasa si 2-3 zile cu rezerve de apa si mancare. Cand se intorceau de la lucru ridica boticul printre gratiile custii sau venea printre picioarele lor daca era libera. Cand plecau voia sa iasa cu ei afara... Acum era si mai jucausa si nu prea mai statea la mangaiat.

In iulie a inceput sa fie cald, foarte cald. Seara era ceva mai bine... Menina statea toata ziua ghemuita la umbra, bea putin si manca putin iar seara iesea din ascunzatoare. Pana intr-o zi, pe 14 iulie, cand a fost ingrozitor de cald. Pe dupa amiaza, Menina a facut convulsii si ... s-a stins. Cu ochii negri inchisi, frumoasa si eleganta ca o miniatura de menina...

Comentarii

  1. Răspunsuri
    1. Nu profunzimea era scopul.

      Cred ca din cand in cand un pic de regresie nu strica. Nu ma simt datoare sa tintesc in permanenta spre complexistati abisale sau sofisticare (ca sa vin tot cu clisee)

      Ștergere

Trimiteți un comentariu