Fraza asta, formulata cu atata candoare, a adus o persoana pe site-ul meu... Nu stiu cum pentru ca imediat am dat cautare cu 'invidie, invidios, invidiosi' in interiorul blogului si am dat peste o singura postare... care era despre varsta.
Pentru ca stiu ca n-a gasit explicatia, pentru ca nu-mi plac oamenii invidiosi, pentru ca ma preocupa mai mult ce se intampla in curtea mea decat in curtea altora si pentru ca am simtit de cateva ori efectele nefaste ale invidiei, m-am hotarit sa fac o mica documentare si sa incerc sa descopar mai multe despre invidie si oamenii invidiosi.
Definitia e urmatoarea:
INVÍDIE, invidii, s. f. Sentiment egoist de părere de rău, de necaz, de ciudă, provocat de succesele sau de situația bună a altuia; pizmă. – Din it., lat. invidia.
Sursa: DEX '98 (1998)
Din dictionarul de sinonime, puteti utiliza si: ciudă, gelozie, necaz, pică, pizmă, pornire, ranchiună, (rar) înciudare, (pop.) năduf, obidă, pizmuire, pofidă, (înv., reg. și fam.) parapon, (înv. și reg., în Bucov.) băsău, (înv. și reg.) măraz, scârbă, (reg.) pildă, zăcășeală, zăcășie, (prin Mold.) bănat, (Transilv.) dâcă, (Ban. și Olt.) inat, (Mold.) poxie, (înv.) patos, răpștire, râvnire, zavistie, zavistnicie, (fam.) boală. (Îl roade ~; simte o ~ nestăpânită față de...)
Ca o paranteza: numai citind denumirea sentimentelor astora, iti dai seama ca nu trebuie sa fii purtatorul unor astfel de trairi si, daca ai tendinte diferite, sa te autoeduci in sensul asta. Cum mai poate o femeie frumoasa, sa ramana frumoasa cand e stapanita de 'naduf' sau de ' măraz' sau de ' zavistnicie' :)))?
Cum recunosti invidia, e greu de spus: privirea, mimica, urmarind actiunile oamenilor atunci cand ai suspiciuni, in special reactiile lor la ceea ce ai putea banui ca este obiectul invidiei...
Oamenii devin invidiosi fie pe purtatorii anumitor caracteristici pe care ei nu le detin (bani, frumusete, succes in viata personala etc), fie pe competitorii directi, persoane cu care partial se identifica si a caror evolutie ulterioara este diferita de cea a 'invidiosului'.
Intrucat invidia la locul de munca devine un fenomen sociologic, revista mea draga HBR i-a dedicat un articol. Textul mi s-a parut interesant deoarece vizeaza doua tinte: individul cu autocritica ce simte la un moment dat invidie fata de un coleg si manager-ul sau.
Comportamentele identificate in arsenalul invidiosilor sunt: minimizarea calitatilor evidente ale altor indivizi ('las ca exista lucruri mai importante decat inteligenta', 'las ca nu-i asa frumoas, sunt altele mai frumoase ca ea, 'o vede lumea frumoasa dar ea are fundul prea mare',etc), distantarea fata de propunerile/ideile/comportamentele lor chiar si atunci cand acestea pot fi benefice sau au fost considerate ca benefice inainte de instalarea invidiei ('ideea aceea nu e geniala, i-a venit citind un articol pe care oricine il poate citi', 'desi imi place strategia firmei X, nu am reusit sa o aplic deci brusc consider ca strategia e proasta' etc), concentrarea asupra comportamentului/vietii/actiunilor celuilalt mai mult decat asupra propriei vieti/propriului comportament cu neglijarea responsabilitatilor personale. Evident, in situatii patologice se ajunge la sabotaj.
Remediile sunt evidente: identifica ceea ce te face invidios, concentreaza-te la tine insuti, incearca sa te afirmi utilizand calitatile tale, nu minimalizand calitatile competitorului (ceea ce s-ar putea citi si 'cultiva-ti calitatile').
Ce-ar trebui sa faca managerii in colectivele in care invidia se face simtita:
- sa nu ia masuri incorecte;
- sa imparta puterea;
- sa separe sfera de influenta a invidiosului de cea a obiectului invidiei;
- sa nu lase senzatia ca recompensele sunt limitate;
- sa fie atenti la semnalele lingvistice si metalingvistice transmise (asupra trasturilor/atitudinilor apreciate). Inutil sa subliniez ca nu trebuie sa incurajeze turnatoria.
Succes!:)
Pentru ca stiu ca n-a gasit explicatia, pentru ca nu-mi plac oamenii invidiosi, pentru ca ma preocupa mai mult ce se intampla in curtea mea decat in curtea altora si pentru ca am simtit de cateva ori efectele nefaste ale invidiei, m-am hotarit sa fac o mica documentare si sa incerc sa descopar mai multe despre invidie si oamenii invidiosi.
Definitia e urmatoarea:
INVÍDIE, invidii, s. f. Sentiment egoist de părere de rău, de necaz, de ciudă, provocat de succesele sau de situația bună a altuia; pizmă. – Din it., lat. invidia.
Sursa: DEX '98 (1998)
Din dictionarul de sinonime, puteti utiliza si: ciudă, gelozie, necaz, pică, pizmă, pornire, ranchiună, (rar) înciudare, (pop.) năduf, obidă, pizmuire, pofidă, (înv., reg. și fam.) parapon, (înv. și reg., în Bucov.) băsău, (înv. și reg.) măraz, scârbă, (reg.) pildă, zăcășeală, zăcășie, (prin Mold.) bănat, (Transilv.) dâcă, (Ban. și Olt.) inat, (Mold.) poxie, (înv.) patos, răpștire, râvnire, zavistie, zavistnicie, (fam.) boală. (Îl roade ~; simte o ~ nestăpânită față de...)
Ca o paranteza: numai citind denumirea sentimentelor astora, iti dai seama ca nu trebuie sa fii purtatorul unor astfel de trairi si, daca ai tendinte diferite, sa te autoeduci in sensul asta. Cum mai poate o femeie frumoasa, sa ramana frumoasa cand e stapanita de 'naduf' sau de ' măraz' sau de ' zavistnicie' :)))?
Cum recunosti invidia, e greu de spus: privirea, mimica, urmarind actiunile oamenilor atunci cand ai suspiciuni, in special reactiile lor la ceea ce ai putea banui ca este obiectul invidiei...
Oamenii devin invidiosi fie pe purtatorii anumitor caracteristici pe care ei nu le detin (bani, frumusete, succes in viata personala etc), fie pe competitorii directi, persoane cu care partial se identifica si a caror evolutie ulterioara este diferita de cea a 'invidiosului'.
Intrucat invidia la locul de munca devine un fenomen sociologic, revista mea draga HBR i-a dedicat un articol. Textul mi s-a parut interesant deoarece vizeaza doua tinte: individul cu autocritica ce simte la un moment dat invidie fata de un coleg si manager-ul sau.
Comportamentele identificate in arsenalul invidiosilor sunt: minimizarea calitatilor evidente ale altor indivizi ('las ca exista lucruri mai importante decat inteligenta', 'las ca nu-i asa frumoas, sunt altele mai frumoase ca ea, 'o vede lumea frumoasa dar ea are fundul prea mare',etc), distantarea fata de propunerile/ideile/comportamentele lor chiar si atunci cand acestea pot fi benefice sau au fost considerate ca benefice inainte de instalarea invidiei ('ideea aceea nu e geniala, i-a venit citind un articol pe care oricine il poate citi', 'desi imi place strategia firmei X, nu am reusit sa o aplic deci brusc consider ca strategia e proasta' etc), concentrarea asupra comportamentului/vietii/actiunilor celuilalt mai mult decat asupra propriei vieti/propriului comportament cu neglijarea responsabilitatilor personale. Evident, in situatii patologice se ajunge la sabotaj.
Remediile sunt evidente: identifica ceea ce te face invidios, concentreaza-te la tine insuti, incearca sa te afirmi utilizand calitatile tale, nu minimalizand calitatile competitorului (ceea ce s-ar putea citi si 'cultiva-ti calitatile').
Ce-ar trebui sa faca managerii in colectivele in care invidia se face simtita:
- sa nu ia masuri incorecte;
- sa imparta puterea;
- sa separe sfera de influenta a invidiosului de cea a obiectului invidiei;
- sa nu lase senzatia ca recompensele sunt limitate;
- sa fie atenti la semnalele lingvistice si metalingvistice transmise (asupra trasturilor/atitudinilor apreciate). Inutil sa subliniez ca nu trebuie sa incurajeze turnatoria.
Succes!:)
dac-ar fi asa simplu...
RăspundețiȘtergereDaca te referi la recunoastere, cred ca de multe ori functioneaza si intuitia, nu?
RăspundețiȘtergereSe aplica acelasi lucruri si daca altcineva e invidios pe mine?
RăspundețiȘtergereSe aplica acelasi lucruri si daca altcineva e invidios pe mine?
RăspundețiȘtergere