Mia Fredrickson este poeta premiata si profesor universitar, are 55 de ani si o casnicie de 30 de ani cu Boris, un renumit cercetator in domeniul neurostiintelor. Intr-o buna zi acesta o anunta ca ar dori sa ia o pauza, ulterior dovedindu-se ca pauza este eufemismul pentru 'o relatie cu o colega mai tanara, o frantuzoaica avand un bust generos'. Mia sufera o depresie, este internata intr-o clinica si in perioada de recuperare (strangere a cioburilor) se retrage in orasul natal din Minnesota unde traieste mama ei (nu in casa natala, ci intr-o resedinta pentru persoane in varsta). Tot acolo face cunostinta cu prietenele mamei, niste interesante doamne in varsta, al caror grup este supranumit cele 5 lebede, asista intr-o singura vara la disparitia catorva dintre ele, o intalneste pe Lola, vecina sa de 30 si ceva de ani, mama a doi copii si sotie a unui sot abuziv si violent, le cunoaste si pe cele 7 eleve de la Cursul de Poezie pentru preadolescente pe care il organizeaza si care este un bun pretext de reevaluare a propriei copilarii dar si de interventie in viata fetelor intr-un mod catartic si pentru propria experienta de la varsta de 13 ani. Tot in orasul natal este vizitata de fiica ei, Daisy, o actrita in devenire, de sora ei, Bea, o femeie dinamica si seducatoare, si ii este adresata corespondenta electronica semnata de Domnul Nimeni, un personaj misterios.
Cartea este initial lin curgatoare, ulterior alerta - o dihotomie voita ce pare sa reflecte recuperarea Miei, surprinzatoare, uneori plina de umor, alteori marcata de observatie si analiza, de documentare sau ... de tandrete. Senzatia pe care am avut-o la final este aceea a unei proze extrem de complexe, de fin lucrate, care insa se citeste cu usurinta. In plus, ea poate fi o lectura adresata tuturor cititoarelor (si domnilor dar poate in mai mica masura decat alte romane ale lui Siri Hustvedt) indiferent de varsta. Cele care nu au starea necesara intelegerii intregii tesaturi, cele care nu empatizeaza cu intreaga gama de varste ale femeii pot empatiza macar cu o parte: se pot identifica fie cu fetele de la varsta pubertatii, fie cu Lola - tanara familista relativ nefericita, fie cu Daisy aflata in plina ascensiune, fie cu Mia trecand printr-un middle life crisis (a ei/ a sotului), fie chiar cu cele 5 lebede octagenare ce participa la un Club al cartii.
M-au frapat un pic referintele autobiografice: Mia are aproximativ aceeasi varsta ca Siri, casnicia ei cu Boris are aproximativ aceeasi vechime cu casnicia cuplului Hustvedt-Auster, Daisy este o tanara ce studiaza actoria la fel de epatanta precum Sophie, fiica adevarata a scriitoarei, si Mia, si Siri au o sora s.a.m.d. Nu caut un hint pentru viata cuplului Hustvedt-Auster, ba chiar sper sa nu existe asemanari, motivul il gasiti aici. Iar interviul in care autoarea asigura ca nu exista legaturi intre carte si viata ei personala il gasiti in The guardian.
Tot ce iubeam (What I loved) ramane cartea mea favorita: din cartile lui Siri pe care le-am citit precum si din toate cartile citite de mine in ultimul timp. Insa recomand O vara fara barbati drept lectura cathartica de vacanta...
Comentarii
Trimiteți un comentariu