Vacante de vara

Cand dimineata de vara e linistita, un pic racoroasa si imi beau cafeaua, aroma vacantelor de vara din gimnaziu se face simtita... In liceu am avut vacante bogate, agitate, aveam prieteni cu care ieseam frecvent in Bucuresti sau la mare... insa in preadolescenta vacantele se petreceau majoritar la bunica mea, printre carti si uneori cu cate o iesire cu copiii localnici, inconjurata de verisori ceva mai mari...

Lectura era un fel de sambure al vacantei... Traiam in cartile acelea... Citeam uneori vizual, mai ales cartile cu  indieni spre exemplu unde ma proiectam in cate un personaj... Evident toti copiii citeau Winnetou dar mai era si Ultimul Mohican... sau Coliba unchiului Tom... Cartile lui Dumas erau iarasi un big hit

Dickens imi placea, mai ales Marile Sperante. Aveam reprezentari mentale clare despre Estella si Miss Havisham ... si despre tortul ei :)

Fetele de la scoala iubeau La medeleni... Mi-a placut si mie dar cred ca nu a creat aceeasi isterie :) In schimb In casa bunicilor m-a enervat cumplit. Era plin de citate in franceza si germana pe care nu le intelegeam si care nu erau traduse. Probabil ca l-am citit printr-a 5a pentru ca in clasa a 7a imi amintesc ca vorbeam deja franceza (a fost utila si enervarea aceea la ceva :) )

Cartile Agathei Christie le-am citit la mare... Eram in casa unor prieteni care aveau colectia completa si citeam cam una pe seara din doua motive: in primul rand se citeau usor, in al doilea rand nu puteam sa las povestirea neterminata fara sa fie prins criminalul de teama... De indata ce el era prins, inchideam ochii linistita...

Ah, imi aduc aminte si de Ciresari bineinteles dar si de primele romane de dragoste pe care le pescuiam din biblioteca bunicii: Contele de Monte Cristo, Femeia in alb, niste Cronin, Pe aripile vantului, La rascruce de vanturi... si Cararea pierduta de Alain Fournier.