Acum doi ani am ajuns pe Coasta de Vest a SUA. Dupa cateva zile la San Francisco am decis sa vizitam Sausalito, un fel de oras rezidential situat de partea cealalta a Golden Gate Bridge si renumit pentru frumusetea sa si pentru casele sale.
Cum nu programasem vizita si nu eram suficient de bine informati (am fost cumva alungati de ploile prea abundente din SF), prima noastra destinatie a fost Oficiul de Turism din Sausalito. Acolo ne-a intampinat o doamna in varsta (as spune in jur de 70 de ani), impecabil imbracata, coafata, accesorizata cu un sirag mare de perle. Doamna ne-a zambit cu amestecul acela de protocol si prietenie pe care il vezi numai in filmele bune la persoanele foarte educate, ne-a oferit o harta si a inceput sa ne dea cateva repere despre oras.
Mai tarziu am intalnit alti pensionari la obiectivele turistice... si fiecare astfel de intalnire avea ceva greu de descris in cuvinte: respectabil si placut in acelasi timp. Iar starea aceasta de spirit nu a fost izolata la Sausalito. Istoria s-a repetat intr-un alt oras: la Monterrey.
Ne-am gandit atunci ca turismul e o extraordinara forma de reintegrare socio-profesionala a varstnicilor: le ofera o ocupatie, o pasiune, o modalitate de a face timpul sa treaca in mod placut dar si util societatii, le ofera parteneri de dialog pe care poate nu i-ar avea daca ar ramane inchisi in casa, le ofera sentimentul de sens ('sunt inca util deci existenta mea are sens'), ii determina sa faca o minima miscare ce, fara a fi extrem de solicitanta, ii mentine activi, autonomi si intr-o buna stare de sanatate.
Speranta de viata a crescut continuu in ultimii zeci de ani. Progresele medicinei au facut ca persoanele in varsta sa traiasca mai mult si cu o buna calitate a vietii. In Europa, exista tari cu o speranta de viata de top:
Mai mult, varstnicii se pensioneaza in jurul varstei de 65 de ani cam peste tot in tarile civilizate (mai scadeti/adaugati eventual 2-3 ani). Au in fata 15-20 de ani de viata fara a avea o ocupatie propriu-zisa. Poate unii dintre ei scriu sau picteaza de o viata dar acestia reprezinta o minoritate. Solutia intalnita pe Coasta de Vest mi se pare una dintre cele mai admirabile variante intrucat intersecteaza grija pentru necesitatile fizice, emotionale, financiare, sociale si existentiale.
Am ales acest exemplu pentru ca a fost primul loc in care am reflectat asupra acestei 'integrari'. Dar postul acesta este primul dintr-o serie dedicata Anului european al imbatranirii active si al solidaritatii intre generatii, serie realizata pentru concursul Blogger European, sustinut de Reprezentanta Comisiei Europene in Romania si de Blogal Initiative. Vom discuta despre proiectele europene si proiectele romanesti dedicate persoanelor varstnice, despre ce s-a facut si ce putem face ca sa punem la punct de pe acum viata pe care ne-ar placea sa o ducem la 70 de ani.
Cum nu programasem vizita si nu eram suficient de bine informati (am fost cumva alungati de ploile prea abundente din SF), prima noastra destinatie a fost Oficiul de Turism din Sausalito. Acolo ne-a intampinat o doamna in varsta (as spune in jur de 70 de ani), impecabil imbracata, coafata, accesorizata cu un sirag mare de perle. Doamna ne-a zambit cu amestecul acela de protocol si prietenie pe care il vezi numai in filmele bune la persoanele foarte educate, ne-a oferit o harta si a inceput sa ne dea cateva repere despre oras.
Mai tarziu am intalnit alti pensionari la obiectivele turistice... si fiecare astfel de intalnire avea ceva greu de descris in cuvinte: respectabil si placut in acelasi timp. Iar starea aceasta de spirit nu a fost izolata la Sausalito. Istoria s-a repetat intr-un alt oras: la Monterrey.
Ne-am gandit atunci ca turismul e o extraordinara forma de reintegrare socio-profesionala a varstnicilor: le ofera o ocupatie, o pasiune, o modalitate de a face timpul sa treaca in mod placut dar si util societatii, le ofera parteneri de dialog pe care poate nu i-ar avea daca ar ramane inchisi in casa, le ofera sentimentul de sens ('sunt inca util deci existenta mea are sens'), ii determina sa faca o minima miscare ce, fara a fi extrem de solicitanta, ii mentine activi, autonomi si intr-o buna stare de sanatate.
Speranta de viata a crescut continuu in ultimii zeci de ani. Progresele medicinei au facut ca persoanele in varsta sa traiasca mai mult si cu o buna calitate a vietii. In Europa, exista tari cu o speranta de viata de top:
- Elvetia: 84 de ani pentru femei, 80 pentru barbati;
- Franta: 84 de ani pentru femei, 77 pentru barbati;
- Spania: 84 de ani pentru femei, 78 pentru barbati etc. (cifre din 2006 de la United Nations Life Population Projects)
Mai mult, varstnicii se pensioneaza in jurul varstei de 65 de ani cam peste tot in tarile civilizate (mai scadeti/adaugati eventual 2-3 ani). Au in fata 15-20 de ani de viata fara a avea o ocupatie propriu-zisa. Poate unii dintre ei scriu sau picteaza de o viata dar acestia reprezinta o minoritate. Solutia intalnita pe Coasta de Vest mi se pare una dintre cele mai admirabile variante intrucat intersecteaza grija pentru necesitatile fizice, emotionale, financiare, sociale si existentiale.
Am ales acest exemplu pentru ca a fost primul loc in care am reflectat asupra acestei 'integrari'. Dar postul acesta este primul dintr-o serie dedicata Anului european al imbatranirii active si al solidaritatii intre generatii, serie realizata pentru concursul Blogger European, sustinut de Reprezentanta Comisiei Europene in Romania si de Blogal Initiative. Vom discuta despre proiectele europene si proiectele romanesti dedicate persoanelor varstnice, despre ce s-a facut si ce putem face ca sa punem la punct de pe acum viata pe care ne-ar placea sa o ducem la 70 de ani.
adica vrei sa spui ca exista proiecte si la noi de genu asta?
RăspundețiȘtergereCunosc cateva, unele dintre ele proiecte private, interesante.. dar nu chiar in sensul activarii ci mai degraba in sensul ingrijirilor de calitate. Eram curioasa la randul meu sa aflu daca cei care citesc pe aici mai stiu astfel de proiecte..
RăspundețiȘtergereSa locuiesti in asfel de orase este ca si cum ai pleca mai din timp la un cimitir.
RăspundețiȘtergereEste dichisit ,dar faptul ca nu iti mai acorzi o sansa,macar iluzorie este ca o chemare calduta a mortii iminente.
AS
Nu stiu daca e chiar asa. Este un oras rezidential al San Francisco: ai mare, ai restaurante, ai turisti de toate varstele, ai o patura instarita a SF care locuieste aici si doar trece podul spre munca. Nu e un oras de pensionari, propriu zis
RăspundețiȘtergere