Atunci cand a venit vremea sa aleg cum procedez cu contul meu de Facebook, mi-am spus ca vreau sa fie o fereastra deschisa spre lume, un stimulent de comunicare pe care nu il am in viata de zi cu zi din cauza timpului.
Printre prietenii mei de pe Facebook se numara familia, prietenii apropiati, prietenii cu care ma vad mai rar, colegii din diferite etape ale vietii, fostii studenti, oamenii pe care ii citesc/ii urmaresc/ii admir, prietenii prietenilor, oameni cu aceleasi interese/pasiuni, in special legate de cultura sau medicina.
Nu am multe fotografii, pana de curand aveam doar doua dar vrajita de Instagram am mai adaugat cateva, nu imi povestesc viata, nici vacantele, oricum nu mai mult decat o fac aici, pe blog. Pentru detalii, vorbim la telefon sau pe mail :). Imi place, la randul meu, sa aflu cand oamenii pe care ii cunosc iubesc, se casatoresc, sunt fericiti, au facut copii, au citit o carte buna sau au vazut un spectacol remarcabil. Sau chiar imi place sa aflu cand au nevoie de ajutor ca sa incerc sa fiu alaturi de ei. Imi place sa le urmaresc evolutia peste timp, unora dintre ei cu admiratie sau cu dorinta de a-mi confirma intuitiile pozitive in ceea ce ii priveste. Imi place uneori sa pornesc melodiile de pe wall, atunci cand ele ar putea sa imi aduca inspiratie sau sa se lipeasca peste starea mea. Intalnesc uneori linkuri interesante si citesc articole care pot reusi sa imi modifice intelegerea unui fenomen.
Well, recunosc ca nu sunt foarte restrictiva dar nici foarte increzatoare...asadar, daca am ceva de reprosat, imi pot reprosa mie, nu Facebook-ului in sine.
Dar lucrul la care ma gandesc imediat este urmatorul: nu stiu sa gestionez conflictele si agresivitatea acolo. Am pornit de la ideea ca Wall-ul este un loc de exersat placere, admiratie si umor, eventual rationamente, nu un teren de lupta cu oamenii care ne sunt dezagreabili sau cu frustrarile noastre.
Am fost insa contactata de cateva ori, recunosc putine, de oameni carora le sunt dezagreabila. E firesc ca ei sa existe, nu poti sa le placi tuturor si, cum imi place sa o parafrazez pe Glenda Bailey, nici viata, nici locul de munca nu sunt un concurs de popularitate. Ce nu pot sa inteleg este motivatia acestor oameni de a sari niste etape si de a-si manifesta agresivitatea la mine pe Wall. Este ca si cand te-ai deranja sa pleci de la tine de acasa, sa iei masina, sa o parchezi in fata casei mele si sa-mi suni la usa doar ca sa imi spui ca sunt urata, proasta, incorecta, incompetenta etc.
Ei bine, poate ca sunt, statistic este foarte posibil desi mi se pare ca nu e usor sa dai verdicte mai ales daca n-ai schimbat nici doua propozitii fata in fata cu mine toata viata. E drept: scriu articole din cand in cand, scriu pe blog deci exista material pentru o concluzie, fie ea pozitiva, indiferenta sau negativa. Insa toata straduinta unora sa ajunga la usa casei mele pentru a-mi explica in ce masura sunt 'nepotrivita' este mai mult o carte de vizita a lor decat a mea.
Cu toate astea, raman cu o senzatie neplacuta, de casa 'sparta' daca vreti, desi eu am ales sa-mi las usa deschisa. Asa ca va intreb direct pe voi, cititorii, sau pe voi, prietenii mei de pe Facebook: voi cum procedati? cat sunteti de restrictivi cu profilul vostru de FB? Si cum gestionati conflictele?
PS. Foto de aici.
Printre prietenii mei de pe Facebook se numara familia, prietenii apropiati, prietenii cu care ma vad mai rar, colegii din diferite etape ale vietii, fostii studenti, oamenii pe care ii citesc/ii urmaresc/ii admir, prietenii prietenilor, oameni cu aceleasi interese/pasiuni, in special legate de cultura sau medicina.
Nu am multe fotografii, pana de curand aveam doar doua dar vrajita de Instagram am mai adaugat cateva, nu imi povestesc viata, nici vacantele, oricum nu mai mult decat o fac aici, pe blog. Pentru detalii, vorbim la telefon sau pe mail :). Imi place, la randul meu, sa aflu cand oamenii pe care ii cunosc iubesc, se casatoresc, sunt fericiti, au facut copii, au citit o carte buna sau au vazut un spectacol remarcabil. Sau chiar imi place sa aflu cand au nevoie de ajutor ca sa incerc sa fiu alaturi de ei. Imi place sa le urmaresc evolutia peste timp, unora dintre ei cu admiratie sau cu dorinta de a-mi confirma intuitiile pozitive in ceea ce ii priveste. Imi place uneori sa pornesc melodiile de pe wall, atunci cand ele ar putea sa imi aduca inspiratie sau sa se lipeasca peste starea mea. Intalnesc uneori linkuri interesante si citesc articole care pot reusi sa imi modifice intelegerea unui fenomen.
Well, recunosc ca nu sunt foarte restrictiva dar nici foarte increzatoare...asadar, daca am ceva de reprosat, imi pot reprosa mie, nu Facebook-ului in sine.
Dar lucrul la care ma gandesc imediat este urmatorul: nu stiu sa gestionez conflictele si agresivitatea acolo. Am pornit de la ideea ca Wall-ul este un loc de exersat placere, admiratie si umor, eventual rationamente, nu un teren de lupta cu oamenii care ne sunt dezagreabili sau cu frustrarile noastre.
Am fost insa contactata de cateva ori, recunosc putine, de oameni carora le sunt dezagreabila. E firesc ca ei sa existe, nu poti sa le placi tuturor si, cum imi place sa o parafrazez pe Glenda Bailey, nici viata, nici locul de munca nu sunt un concurs de popularitate. Ce nu pot sa inteleg este motivatia acestor oameni de a sari niste etape si de a-si manifesta agresivitatea la mine pe Wall. Este ca si cand te-ai deranja sa pleci de la tine de acasa, sa iei masina, sa o parchezi in fata casei mele si sa-mi suni la usa doar ca sa imi spui ca sunt urata, proasta, incorecta, incompetenta etc.
Ei bine, poate ca sunt, statistic este foarte posibil desi mi se pare ca nu e usor sa dai verdicte mai ales daca n-ai schimbat nici doua propozitii fata in fata cu mine toata viata. E drept: scriu articole din cand in cand, scriu pe blog deci exista material pentru o concluzie, fie ea pozitiva, indiferenta sau negativa. Insa toata straduinta unora sa ajunga la usa casei mele pentru a-mi explica in ce masura sunt 'nepotrivita' este mai mult o carte de vizita a lor decat a mea.
Cu toate astea, raman cu o senzatie neplacuta, de casa 'sparta' daca vreti, desi eu am ales sa-mi las usa deschisa. Asa ca va intreb direct pe voi, cititorii, sau pe voi, prietenii mei de pe Facebook: voi cum procedati? cat sunteti de restrictivi cu profilul vostru de FB? Si cum gestionati conflictele?
PS. Foto de aici.
Eu am inteles din viata asta ca oamenii agresivi, nesimtiti, prosti sau care nu iti plac trebuie pur si simplu evitati total.
RăspundețiȘtergereCelor ce nu imi plac nu le dau add/accept.
Daca ar incepe sa ma insulte cineva la mine pe wall i-as sterge commenturile si i-as da unfriend.
E ca in viata banuiesc, multi prosti, multe javre, frustrati, nu ai de ce sa te stresezi/superi. Concentreaza-te pe oamenii frumosi care te fac sa te simti bine.
da eu nu inteleg de ce te complici. block :) lumea e plina de prosti imp e sa nu ai de a face cu ei. si evident, nu poti fi pe placul tuturor.
RăspundețiȘtergereeu nu am decit oameni pe care ii cunosc pe fb tocmai pentru ca mi-ar placea ca atunci cand cineva isi da cu parerea despre mine, sau ce postez, sa ma fi vazut macar o data-n viata lui.
PS: imi place Diane von Furstenberg :)
Multumesc, Anonim si Micky, pt comentarii. Da, ma complic intre dileme etice and stuff :)
RăspundețiȘtergereImi place comunicarea asta democratizata pe care o avem pe Fb si pe bloguri, am beneficiat de ea din multe puncte de vedere asa ca n-as vrea ca la randul meu sa inchid usile. Si mai e ceva: cred in puterea argumentelor si in nulitatea discursului bazat pe agresiune.
Asa ca intotdeauna am o etapa initiala in care ma gandesc: e vreo idee de pastrat sau stergem? Incerc sa fiu mai transanta in ultimul timp :))
La un moment dat o amica tot comenta aiurea la mine pe wall. I-am dat block, nu am vb un an iar acum imi trimite mesaje dragute :)
RăspundețiȘtergereIn rest, nu am avut probleme, insa cine stie ce ma asteapta? Pt asta exista insa cum s-a zis mai sus, unfriend si block, optiuni pe care le folosesc pt cei care imi trimit invitatii la jocuri. Pe mine astia chiar ma enerveaza.