"Momentul pensionarii nu mai este cu adevarat unul al retragerii."

Astazi este ultima zi a campaniei  Reprezentantei Comisiei Europene in Romania pentru Anul european al imbatranirii active si al solidaritatii intre generatii , o initiativa sprijinita de Blogal Initiative.
In cadrul acestui proiect, am avut ocazia să discut cu demograful Jean Marie Robine despre longevitate si sanatate. Jean Marie Robine este director de cercetare la INSERM si seful echipei de Demografie si Sanatate in cadrul Departamentului de Biostatistica al Universitatii Montpellier 1.

1.   V-ati consacrat studiului longevitatii umane si relatiilor dintre sanatate si longevitate. As vrea sa incep cu o intrebare interesanta la care se face referire intr-un articol recent din presa internationala : cat timp vrem sa traim ? David Ewing Duncan afirma in New York Times ca, in conferintele pe care le tine in diferite locuri din lume, pune intotdeauna la final aceasta intrebare iar raspunsurile sunt majoritatea in jurul varstei de 80 de ani, o minoritate sustine 120 de ani, procentajele restante 150 si infinit. Asadar cat timp vrem sa traim ?

 Raspunsul la aceasta intrebare depinde de cultura persoanei careia ii puneti intrebarea. Cred ca daca intrebati un danez, spre exemplu, nu va intelege nici macar intrebarea deoarece a trai, a dura, a supravietui in sine nu are niciun sens in cadrul culturii daneze. Viata nu merita traita decat atata timp cat esti independent, autonom, cat faci ceva, cat contribui. Deci problema cantitatii vietii nu se pune in acest tip de cultura al carei centru este activitatea persoanei si libertatea sa de miscare.

 Daca puneti intrebarea unui japonez sau unui italian, mai ales din Sudul Italiei, s-ar putea sa vi se raspunda cu 100 de ani sau mai mult pentru ca au o cultura in care longevitatea este o valoare in sine.  In Japonia la nasterea unui copil sau in timpul unui eveniment imporant se obisnuieste sa se faca urari de sanatate, bogatie si longevitate.  Cand traiesti mult sau cand ai in familie centenari dai dovada de bogatie. Iar asta poate avea consecinte importante : este foarte dificil sa determini oamenii sa doneze sange in cultura asiatica deoarece sangele este un dar al familiei, o bogatie a familiei, este acolo pentru a-l transmite copiilor, nu pentru a-l dona strainilor. Oamenii considera ca au gene deosebite care le permit sa devina centenari. Asadar un raspuns de tipul « cat mai mult posibil » este foarte plauzibil in sanul acestor societati.

Daca puneti aceasta intrebare in Franta, intr-o societate multiculturala, aflata la intersectia mai multor culturi diferite, s-ar putea sa aveti mai multe raspunsuri : vreau sa traiesc mult cu exceptia situatiei in care nu mai sunt sanatos sau nu vreau sa devin centenar decat daca raman sanatos.

Principala intrebare pe care se bazeaza cercetarile mele despre relatia dintre longevitate si sanatate pune in taler cele doua aspecte : calitatea si cantitatea. S-ar parea ca exista un plus pentru calitate.

Problema trebuie totusi dezbatuta public. Avem in Franta multe persoane varstnice si o calitate ridicata a ingrijirilor pe care le aducem persoanelor foarte varstnice, aflate intr-o stare degradata dar care supravietuiesc indelung fara ca sa avem o cultura japoneza. Chiar daca avem mijloacele de a minimiza degradarea fizica, ea exista si trebuie sa ne intrebam ce sens are si pana unde trebuie sa mearga demersul nostru. Dupa mine, exista trei lucruri esentiale pentru o buna calitate a vietii : vederea, auzul si masticatia iar pentru a le mentine sunt multe de facut.

 2.       Prin urmare ce numim o buna imbatranire, o imbatranire activa ? Si apoi o batranete buna este o batranete activa ?

Este o foarte buna intrebare. Avem tendinta de a pune sub palaria care se numeste imbatranire buna mai multe elemente. De fapt aceste tipuri diferite de imbatranire apartin unor discipline diferite. Imbatranirea in conditiile unei sanatati acceptabile si imbatranirea activa vin din domeniul biomedical. Healthy/Active aging inseamna sa imbatranesti fara boli, fara incapacitati. Inseamna sa intarzii varsta de aparitie a bolilor cronice degenerative, sa intarzii varsta dizabilitatilor. Odata cu cresterea sperantei de viata, vom vedea din ce in ce mai multe polimorbiditati cu sechele, deficiente, limitari. Trebuie procedat in asa fel incat o deficiente sa nu se traduca printr-o limitare iar o limitare sa nu se traduca printr-o incapacitate. Trebuie ca indivizii sa ramana independenti.

 O a doua notiune este Successful Aging care provine din domeniul psihologiei si care insista asupra integrarii si participarii sociale a indivizilor pentru ca a treia notiune, Productive Aging, sa insiste asupra ideii ca persoanele care traiesc bine produc in continuare cate ceva pentru societate. Asadar o buna imbatranire inseamna sa ai o stare de sanatate buna, sa ramai independent si integrat social, sa ramai activ si sa continui sa muncesti si sa te ingrijesti de proprii parinti care la randul lor trebuie sa evite sa devina dependenti de copiii lor.

Cu toate ca vorbim despre o batranete buna, recunoastem ca este un paradox sau un oximoron. Recunoastem ca nu se poate trai bine insa traim intr-atat de mult incat suntem nevoiti sa rezistam bine.

 

George Meyer, un coleg american varstnic, era pornit contra uneia dintre aceste notiuni subliniind ca uitam o latura morala. Ajunsi la varste inaintate, suntem somati de catre societate sa ne comportam bine : sa nu ne imbolnavim, sa ramanem independenti, sa adoptam comportamente corecte fara ca societatea sa mentioneze vreodata ideea ca ne-am ocupat de treburile noastre, am muncit bine si avem in sfarsit dreptul sa facem ce vrem cu timpul nostru.

Momentul pensionarii nu mai este cu adevarat unul al retragerii. Nu mai vorbim despre varstnicii care calatoresc, care sunt mari consumatori si, drept consecinta, promotori ai economiei prin puterea lor de cumpararea. Intr-un moment de criza nu mai da bine. Astazi vorbim despre varstnici pentru a arata ca se ocupa de nepotii lor, ca aduc venituri proprii in bugetul familiei, ca se ocupa de proprii lor parinti. Iar celor foarte varstnici le spunem ca nu trebuie sa devina dependenti. Practic le interzicem sa se desprinda.

 3.       Este Anul European al Imbatranirii Active si al Solidaritatii intre Generatii. De ce credeti ca Uniunea Europeana a ales sa dedice acest an imbatranirii si de ce tip de programe credeti ca am avea nevoie ?

 Cred ca Uniunea Europeana urmareste unul dintre principalele ei obiective dupa Strategia de la Lisabona : sa pastreze si sa implice profesional din ce in ce mai multe persoane trecute de 50 de ani. Se doreste cresterea fortei de munca fara a se recurge la imigratie care ar putea sa nu fie acceptata de populatie si sa genereze consolidarea Fortelor de Extrema Dreapta. In ceea ce ma priveste, cred ca trebuie sa dezbatem problema raportului calitate/cantitate in ultimii ani ai vietii, stiind ca nu avem deloc cifre demografice comparabile intre diferitele tari europene.

Later edit: In cadrul proiectului dedicat Anului european al imbatranirii active si al solidaritatii  intre generatii am mai publicat si 

• Pensionar la Sausalito
• The age issue
• Interviu cu antropologul Frédéric Balard
• The best is yet to come
• 50 years from now