Buna dimineata de foarte devreme astazi!
Imi beau cafeaua si imi ascult obsesiile muzicale ale ultimelor zile. Poate veti spune ca e mai degraba muzica de seara insa, daca ma uit pe geam, e intuneric deci merge...
Acum vreo doua zile dezbateam pe blogul lui Jacqueline despre good girls-bad boys, chestie in care eu personal nu prea cred, cel putin la varsta adulta. Spuneam acolo ca este vorba mai mult despre o mitologie personala a dragostei pe care ti-o dezvolti din literatura, din filme si, deloc de neglijat, din viata. Iar in mitologia asta personala eroul tau poate fi un bad boy gone good sau un good boy gone bad sau orice combinatie. Si apoi mai intra in calcul si pulsiunile autodestructive pe care unii oameni le au sau mecanismele de protectie exagerata pe care si le construiesc altii. Nu cred insa, nici macar in cazul indragostirii, intr-o atractie fundamentala, apriorica spre baietii rai.
Si-apoi apare Tom Waits asta in viata mea :) cu melodia de mai jos (si altele) si uite ca ma indragostesc de a bad boy. Care in plus canta, la prima vedere, despre indragostire in pofida vointei. La a doua vedere insa as spune ca vorbeste despre ambivalenta: "if you sit down with this old clown, I'll take that frown and break it. Before the evening's gone away, I think that we could make it" vs "Hope that I don't fall in love with you"
Indragostirea inseamna atentie, imi soptea dintr-o carte pe vremuri prietenul meu Ortega y Gasset. O fraza extrem de simpla care nu inceteaza sa ma surprinda. Din perspectiva aceasta oricine poate deveni obiectul indragostirii iar acordarea atentiei este un fel de consimtamant la actul indragostirii.
Imi beau cafeaua si imi ascult obsesiile muzicale ale ultimelor zile. Poate veti spune ca e mai degraba muzica de seara insa, daca ma uit pe geam, e intuneric deci merge...
Acum vreo doua zile dezbateam pe blogul lui Jacqueline despre good girls-bad boys, chestie in care eu personal nu prea cred, cel putin la varsta adulta. Spuneam acolo ca este vorba mai mult despre o mitologie personala a dragostei pe care ti-o dezvolti din literatura, din filme si, deloc de neglijat, din viata. Iar in mitologia asta personala eroul tau poate fi un bad boy gone good sau un good boy gone bad sau orice combinatie. Si apoi mai intra in calcul si pulsiunile autodestructive pe care unii oameni le au sau mecanismele de protectie exagerata pe care si le construiesc altii. Nu cred insa, nici macar in cazul indragostirii, intr-o atractie fundamentala, apriorica spre baietii rai.
Si-apoi apare Tom Waits asta in viata mea :) cu melodia de mai jos (si altele) si uite ca ma indragostesc de a bad boy. Care in plus canta, la prima vedere, despre indragostire in pofida vointei. La a doua vedere insa as spune ca vorbeste despre ambivalenta: "if you sit down with this old clown, I'll take that frown and break it. Before the evening's gone away, I think that we could make it" vs "Hope that I don't fall in love with you"
Indragostirea inseamna atentie, imi soptea dintr-o carte pe vremuri prietenul meu Ortega y Gasset. O fraza extrem de simpla care nu inceteaza sa ma surprinda. Din perspectiva aceasta oricine poate deveni obiectul indragostirii iar acordarea atentiei este un fel de consimtamant la actul indragostirii.
Şi eu sînt pasionat de Tom Waits, la un moment dat am avut toate albumele sale. Nu sînt multe cîntece pe lumea asta ca Blind Love!
RăspundețiȘtergereMultumesc pentru vizita si pentru sugestie! Tare frumoasa si Blind Love.
RăspundețiȘtergereMie-mi place si Late night evening prostitute. Cred ca deocamdata sunt la sound-ul The Early Years dar avansez, avansez :)