Domnului Oscar Niemeyer

Cand eram printr-a 9-a/ a 10-a si studiam franceza la Institutul Francez din Bucuresti cu un coleg de clasa, nu stiu ce tema am avut, cert e ca cel care-mi era coleg a vorbit despre arhitectul lui preferat, Oscar Niemeyer. Pe atunci nu-i cunosteam numele, de altfel nici pe-al altor arhitecti, si eram foarte curioasa in ceea ce priveste referintele culturale asa ca mi-am luat o zi la biblioteca Institutului Francez (era pre-internetului) sa aprofundez problema. S-a nascut o dragoste frumoasa, nu numai pentru Oscar Niemeyer, ci si pentru arhitectura in general.

Vreo 5 ani mai tarziu, studiam la Paris intr-o iarna tare friguroasa. Singurul lucru care mi-a incalzit inima (dupa ce in prealabil imi inghetasera mainile traversand Jardin des Tuileries) a fost expozitia extensiva despre Oscar Niemeyer organizata la Jeu de Paume. Vorbea cu atata pasiune despre arhitectura in filmele proiectate...

Astazi, din pacate Oscar Niemeyer s-a stins din viata la varsta de 104 ani. A avut o viata lunga si fructoasa iar creativitatea si pasiunea nu l-au parasit in tot acest timp. Daca nu ma insel, ultimele sale lucrari au fost inaugurate in 2010. Oscar Niemeyer a avut talent si pasiune, dar a avut si o sansa teribila: aceea de a construi o capitala ex nihilo. Daca Brasil ar fi fost unica sa opera, i-ar fi asigurat totusi un loc in istoria arhitecturii. Din fericire pentru ochi si suflet, au urmat multe alte lucrari memorabile.

Pe peretele atelierului sau statea scris "Pentru o lume mai buna". RIP, Oscar Niemeyer, poate intr-o lume mai buna!