timp statea lungit pe timp

Motto:

"ceata e o sansa unica pentru cei mai realisti trecatori/ de a fi si ei, in sfarsit, un pic cu capul in nori"
(sms 58 - Iv cel Naiv)

Se pare ca anul asta am fost cuminte daca mosul a inceput sa vina anticipat cu cadouri. Intai am castigat un concurs de la Printre randuri asa ca astept sa primesc Cautatorii de povesti, o carte pe care chiar mi-o doream, apoi am intrat in posesia volumului Uibesc de Iv cel Naiv pe care l-am citit cu mare placere. Cum poti incepe mai frumos o sambata dimineata decat cu o cafea fierbinte cu lapte si niste poeme impartasite.

M-am gandit sa impartasesc preferatele mele cu voi, mai ales ca nu v-am mai propus de mult versuri.

un fragment din "te iubesc, iubito, versiunea aproape completa"

"mai sunt o multime de
fete, unele chiar mai frumoase ca tine.
unele chiar prea frumoase - o sa incerc sa
ma tin departe de alea cu buze subtiri;
s-ar putea totusi sa nu te insel.
Sper sa nu ma insel nici pe mine,
o sa fie greu dar in situatii din astea, viata
aranjeaza fie de-un necaz care sa ne uneasca,
fie de un copil care sa ne distraga atentia de la noi
fie de-o vacanta ca sa putem avea in sfarsit discutia
aia, despre lucrurile alea;

o sa fie bine, iubita mea, o sa vezi o sa fie magic"

chimia iubirii

"se iau doi ochi/de dimensiuni medii/ si proprietati normale;
se toarna in ei baza/ fericirii mele - zambetele tale;
apoi se adauga acidul/distantei dintre noi;
rezulta bineinteles sare si apa
in ambii ochi, sub fiecare pleoapa"

legaturi prapastioase

"iubito, nu stiu ce-o sa facem/se scumpesc toate nemasurat de mult
platim fiecare zambet cu pret de adult/ ca sa nu mai zic de pretul pe un tumult

iubito, nu stiu ce-o sa facem/ ramanem din ce in ce mai rar singuri acasa
gasim demodat si incomod sexul pe masa/ cumva simt c-am picat in a timpului plasa

iubito, nu stiu ce-o sa facem/ organismele ni-s din ce in ce mai uzate
saruturile si-au pierdut din elasticitate/ nu mai avem zgaibe pe genunchi si pe coate.

iubito, nu stiu ce-o sa facem/ nu mai esti cea de care m-am indragostit
nu mai stii sa faci un barbat fericit/ alaturi de tine nu ma mai simt implinit

iubito, normal ca stiu ce e de facut:
ne refugiem in strofa asta fara rima,
am pus-o intentionat la final, poate
nu se mai obosesc s-o citeasca;
acum ca le-am atras atentia cu
problemele lor,
sa stii ca ne
putem iubi
aici,
pana dimineata, inclusiv pe masa"

B.T.E (Boli cu transmitere emotionala)

mai grave poate decat cele transmise sexual
sunt bolile de cuplu din plan emotional
care se transmit si dor la fel de tare
ca cele, ma scuzati, dintre picioare.

tristetea, de pilda, ai vazut? se ia imediat
indiferent de precautii, chiar din aerul expirat:
e suficient ca el sa vina c-o mina trist-acasa
si simti deja cum ti se scurge zambetul sub masa.

lenea e o alta maladie al naibii de contagioasa:
o sambata fara vreun plan si umple-ntreaga casa
din living, prin debara, pana hat! in dormitor
particule de lene plutesc in aer lenes si se lasa pe covor

apatia e si ea perfida, nu stii cand te-a cuprins
fiind favorizata, ca si lenea, de-un televizor aprins
mai e bacteria rutinei pe care o purtam in noi cu totii
si la un moment dat erupe, smirgheluind orice emotii

dulcegaria, manifestata prin exces de hihihi, sufletel
mi, mi, mi, pusy, ursulet, ciorbita... ca orice zaharel
te amageste cu noi diminutive prinse-n al iubirii buchet
pana-ntr-o zi, cand aflati ca relatia sufera de diabet

dar cea mai dureroasa, indiferent de anotimp,
e perfida, nedreapta, incurabila lipsa de timp."

Foto de aici.

Comentarii

  1. Poate pt ca sunt eu intr-un "bad mood" or somth (sau poate pt ca vine Craciunul :) ), dar parca e un pic trist că poezia asta scrisă de tipul ăsta (pare a fi un tip, 99,99%, nu cred că mă înșel) se centrează numai și numai pe "iubita lui", "iubire", "probleme de cuplu", "speranțe conjugale" and the like. E un pic, cum să zic, adolescentin, și dacă n-aș ști de existența unor tipi ca Rimbaud (care adolescenți fiind știau să scrie mai mișto și mai profund) și faptul că mai mult ca sigur tipul ăsta care a compus poeziile de mai sus are pe puțin 25-26 de ani (vârsta de la care poți să declami "iubito!" fără să-ți fie teamă că te aude maică=ta din sufragerie și te trimite să duci gunoiul) atunci da, aș da vina pe vârsta prea fragedă și alte scuze asemănătoare, așa dau vina pe o puerilizare a literaturii române (big words, "literatura română") care alături de povești cu "băieței" și alte lucruri care nu spun nimic despre vârsta adultă și ce înseamnă cu adevărat a trăi (adică unul din task-urile unei literaturi reale, să încerce să te faci să-ti dai seama "what is all about") mă fac să cred (despre "literatura română" mă fac să cred) că nu mai avem nici o șansă ("noi" fiind cei care vorbim româna ca limbă maternă)

    I mean, for Christ's sake, până și Eminescu (de care niște ratați se luau acu' vreo 10-15 ani total aiurea) mai arunca câte un "și totuși este trist în lume" în mijlocul unei idilice d-ăstea de vrăjit domnișoarele de pension, adică te făcea să vezi versurile ălea ca fiind cu adevărat o poezie, ceva mișto, care încerca să dea un sens lucrurilor.

    Just my 2c :) si regretul că la ultimul târg Gaudeamus nici măcar nu m-am obosit să verific vreun stand de literatură, it's just so...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Of, eu nu sunt asa transanta. Poate si selectia mea de poeme e de vina. Dar este intr-adevar o poezie mai diafana.

      Trebuie sa scrie cineva si poezie diafana frumoasa, asa cum unii pictori nu sunt Francis Bacon ci ilustratori de carti de copii. Ambele sunt dimensiuni ale existentei noastre si nu stiu daca e mai meritoriu sa ne petrecem tot timpul nevrozati. Un moment de serenitate nu e musai sa fie proscris :)

      Ștergere

Trimiteți un comentariu