Am inceput sa citesc Dilema la liceu... Era in perioada de existenta a suplimentului Vineri, in perioada in care traiau Zigu Ornea, Magdalena Boiangiu, Tita Chiper si Alex Leo Serban. Tot in liceu am inceput sa trimit articole... Temele pe care le propunea suplimentul Vineri erau un fel de provocare pentru adolescenta studioasa care eram si, mai mult decat a-mi exprima opiniile in formare, intelegeam sa ma documentez punctual si sa concep un fel de eseuri... Cu greu gaseam in scris un ton echilibrat intre opinie si ironie dar cred ca exercitiile de scris precoce mi-au servit. Asa cum cred ca mi-a servit teribil lectura constanta a Dilemei care m-a invatat exact ceea ce inseamna dezbaterea si necesitatea de a studia mai multe puncte de vedere inainte de a-ti forma o parere.
In perioada aceea citeam mult despre arhitectura, psihologia designului interior, Art Nouveau si Le Corbusier asa ca la un moment dat am trimis un articol despre cum "poti sa omori un om cu o casa la fel de bine cum l-ai omori cu cutitul" si despre efectul oraselor industriale asupra psihicului locuitorilor lor. A fost acceptat. Prima mea prezenta in Dilema, in suplimentul Vineri de fapt, purta un titlu pe care acum nu mi-l amintesc... daca nu cumva era un simplu "Psihologia habitatului"...
Au urmat alte cateva contributii despre care puteti afla aici... si sper sa mai am sansa de a publica in paginile lor si in viitor. In ceea ce ma priveste, DV este o prezenta constanta in viata mea de cititor si continua sa fie un mediator important in formarea opiniilor mele. Chiar mai mult, DV este o societate cu oameni frumosi care mi-as dori sa fie reprezentativi pentru Romania de azi.
La multi ani, Dilema veche!
Iar ca sa sarbatorim cum se cuvine, in cadrul Proiectului Jocul Orb, va aparea un nou interviu cu criticul si scriitorul Marius Chivu. Veti putea citi in curand o discutie foarte interesanta despre identitatea personajelor.
Comentarii
Trimiteți un comentariu