Hey, kid, you know how they're gonna call you?

La fel ca jumatate din Romania sau poate ca jumatate din bloggerii ei :), in weekendul asta am vazut Django Unchained la care pofteam de aproximativ o luna, de cand aud tot mai mult vorbindu-se despre el.

Nu ma intind la discutii privind povestea: stiu sigur ca rezumatul l-ati citit in alta parte. Vreau sa spun doar ca de mult timp cinema-ul n-a mai indraznit sa atace tema sclaviei decat sub forma romantica a abolirii ei iar Quentin Tarantino o face cu prospetime, cu umor, cu critica (chiar i se reproseaza uneori ca filmele lui au un rasism invers: impotriva germanilor in Inglorious Basterds, impotriva albilor aici, ceea ce dupa parerea mea e un fel fals de a pune problema), in stilul sau propriu.

Cand ma uit la unele filme ale lui Tarantino (Kill Bill 1 & 2, Django), am senzatia unei bucurii copilaresti in fata unei benzi de desene animate la care razi in hohote si speri ca eroul  sa castige. Nu ma socheaza violenta pentru ca exista ceva atat de ostentativ in ea incat este apriori ireala, mai ales in ceea ce priveste sangele, exploziile viscerelor si alte cateva. Probabil sunt mai putin imuna la biciuri si sfartecari. Insa e clar: filmele lui Tarantino nu ma ingrozesc, nu imi genereaza angoase si cosmaruri. E atata autoironie pe alocuri incat esti constient in fiecare secunda ca privesti un film care iti produce stare de bine, zambete si empatie si care la final te poate lasa reflectand la un subiect cu siguranta important dar care pana atunci nu te atinsese. Ca sa va dau un exemplu de eficienta :), mi-a deschis imediat apetitul sa o citesc pe Toni Morrison, de ale carei carti ma simteam cam nevizata pentru a le incepe mai atunci cand pe lista de lecturi aveam scrieri menite sa ma inspire pentru un proiect sau altul.

Dar sa revenim la Tarantino...Ma amuza teribil eclectismul coloanelor sonore care par sa faca parte din autoironia filmelor sale. Apoi are un gen de scene recurente... Mai tineti minte cum erau filmati in clar obscur eroii bandei lui Bill defiland plini de ei pe background muzical? Well, e genul de scena pe care o veti revedea aici. Da, Tarantino e un manierist :)

Nu inchei fara sa mentionez actorii. Toata lumea a scris despre rolul minunat (de respingator) al lui Samuel L. Jackson. Jamie Foxx e teribil de convingator. La fel si Cristopher Waltz care il interpreteaza pe Doctor Schultz, cu mentiunea ca personajul sau devine mai neted si mai putin surprinzator in a doua parte a scenariului, ceea ce inseamna ca pierde din farmec. Insa in a doua parte apare Leonardo DiCaprio din ce in ce mai bun in roluri 'negative'.

Iar Quentin Tarantino in calitate de scenarist e un excelent partener pt Q.T regizorul. Daca dupa Kill Bill nu plecati acasa fara sa va amintiti "the five point palm exploding heart technique" sau de Bill spunand "Do you find me sadistic?", well, dupa Django sigur va veti aminti replica asta:

"Hey, kid, you know how they are gonna call you? The fastest gun in the South!"

Enjoy!