Zgomotul de tren

Stau la un hotel de langa o gara pentru ca in ultimele trei zile am facut aici cursuri intense de chirurgie oncologica. Gara nu e gara in adevaratul sens al cuvantului, pe aici trece o ciudatenie de tren de ecartament redus, un fel de marfar boem.

Si astazi in prima seara in care nu adorm imediat ce ma intorc de la curs + masa, aud zgomotul de tren, fluieratul lui timid, duduitul sinelor...Si imi amintesc de copilarie, de serile in care plecam de la bunica mea si mi se parea ca va trece o vesnicie pana ne vom vedea din nou. In serile alea poposeam intr-o casa in care auzeam trenurile de noapte si mi-ar fi placut sa fiu in oricare dintre ele ca sa ma pot intoarce la ea. Aveam 6 ani si adormeam cu o bluza de-a ei in brate...

Voua ce poveste va spune zgomotul de tren?

PS. Poza de aici.