Viitorul din farfurie

Acum catva timp am iesit cu niste prieteni foarte dragi noua si cu minunata lor fetita de 3 anisori. Eram la un restaurant mai degraba util decat de atmosfera, adica unul cu mancare si preturi rezonabile la care puteam sa luam masa de pranz rapid astfel incat sa ne continuam plimbarile. Fiecare dintre noi a comandat dupa propriul gust iar consensul dintre fetita si parintii ei a facut ca pentru ea sa fie adus un meniu de copii, cu pui si inghetata la desert. Pana aici totul e ok.

Cand s-au adus portiile, am inceput cu totii sa mancam, inclusiv fetita care s-a infipt cu pofta in bucatile mici si aurii de carne frageda, ignorand bineinteles salata si gustand cu placere din cartofii prajiti. In acel moment, tatal fetitei i-a asternut peste pui, din proprie initiativa, niste ketchup. Am intrebat, evident "de ce?" si el mi-a raspuns "lasa, sa ii placa si ei". A urmat o discutie lunga si as vrea sa reproduc cate ceva si aici. Asa cum am spus prietenii respectivi ne sunt foarte dragi, ei sunt gura de aer proaspat din afara domeniului medical asa ca e normal ca nu aveau unele informatii nutritionale si sper ca nu se vor supara ca am exemplificat cu acest episod pentru ca el poate fi util tuturor parintilor.

Copilul este o hartie alba, o coala neinscriptionata iar memoria lui afectiva este inca neformata. Parintii/ adultii din viata lui sunt cei care ii vor inscrie o buna parte din ceea ce ii va fi drag/ ii va placea in viitor.

Nu am spatiu sa discut despre ceea ce ar trebui sa contina hrana lui pana in momentul in care intra in colectivitate. Insa stiu sigur ca nu ar trebui sa contina produse de fast food sau produse artificiale cum este ketchup-ul (serios, care parte din gustul lui va aminteste de rosii? aha, cam nimic. Dar care parte din gustul lui  va aminteste de zahar? cam mult...). Odata cu intrarea in colectivitate, cu greu mai poti sa eviti macar cate o exceptie de la regula mancatului sanatos si daca reusesti sa eviti total fastfoodul, de multe ori se lasa cu costuri afective.

Asa ca as spune ca macar doua reguli sunt obligatorii:

1. Nu da niciodata copilului un produs nesanatos daca acesta NU il cere. Daca tu nu poti sa te disciplinezi sa mananci sanatos si tie iti place, asta nu inseamna ca ii place si lui, cu siguranta nu ii place inainte sa stie ca exista o astfel de combinatie. Nu ii inscrie pe coala alba a memoriei afective placeri legate de fast-food, incearca, in schimb, sa ii creezi placeri legate de hrana sanatoasa. Daca reusesti sau nu, aici e o alta discutie.

2. Daca cel mic cere un produs nesanatos, NU i-l da niciodata ca recompensa. "Daca esti cuminte, mergem la McDonalds", "daca iti strangi in camera, mergem la McDo", "daca iti faci temele, luam pizza". Cred ca acestea sunt frazele gresite pe care le-am auzit cel mai des. Daca pui problema astfel, cu siguranta va asocia mancatul nesanatos placerii. Odata ce isi poate procura singur mancarea, se va indrepta instinctiv inspre acolo. Pentru ca va fi o placere disponibila la pret redus. Si un tichet sigur spre hipertensiune, obezitate, diabet si cancer.

Deprinderile legate de alimentatie sunt pasaportul lui pentru viata. Sa ne uitam la statistici: obezitatea si diabetul sunt in crestere in randul copiilor peste tot in lume: intre 1963 si 1970 doar 4.5% dintre copii erau obezi, intre 1999 si 2002 procentul a ajuns la 16%, astazi cred ca in SUA este pe undeva pe la 22%. Adica un copil din cinci! Iata de ce viitorul se afla in farfurie...

PS. Sursa foto si mai multe despre strategiile de marketing de atragere a copiilor la fastfood aici.