 |
| Dan Perjovschi pregatind expozitia de la galeria Sorry we're closed. Fotografie de pe contul FB al artistului. |
Am avut ocazia sa il intalnesc pe Dan Perjovschi la Bruxelles cu ocazia vernisajului de la galeria Sorry we're closed, un spatiu neconventional sub forma unui cub vitrina, aflat langa Palais de Justice in centrul capitalei europene. A doua zi am participat la inmanarea premiului Printesa Margriet al European Cultural Foundation artistilor Lia si Dan Perjovschi, precum si dirijorului Yoel Gamzou. Din cate mi-au spus organizatorii, eram singurul roman aflat acolo cu scopul de a reflecta evenimentul.
« Imi place sa imi atasez si caracteristica asta de european »
- Nu sunteti pentru prima data la Bruxelles
si ati expus in multe locuri din lume pana acum. Sorry we’re closed este un
spatiu non conformist pentru ca ‘sunt intotdeauna inchisi’. In plus ne aflam
in capitala Europei, un loc cosmopolit care era bilingv chiar inainte de aparitia
institutiilor UE. Exista ceva din toate aceste elemente care va influenteaza in
momentul in care va apucati de munca intr-un loc precum Bruxelles-ul ?
-
In mod normal, da. Daca as fi facut aici
un proiect standard al meu, sigur ca da. Numai ca, asa cum spuneai, acest loc e
special, aceasta galerie e o vitrina. Sigur, ea are o parte in spate care de
obicei se acceseaza doar de catre colectionari dar pentru public exista doar
vitrina. Asa ca, de data aceasta, nu am mai inventat nimic, am venit cu niste desene
si doar le-am downloadat, cum ar veni. Ideea era a unei retrospective plate insa am folosit
geamul ca un loc in care am regrupat desene din 1990 pana astazi, am selectat
cateva din fiecare an. Este un fel de panorama a lumii din 1990
pana astazi, nu e numai despre Romania.
Sigur ca, la un moment dat, exista si trimiteri catre Belgia, spre
exemplu.
-
La
un moment dat, spuneati ca in calitate de artist aveti marele avantaj ca va
puteti exprima rezerva fata de toata lumea. Sunteti un eurosceptic sau un
eurooptimist sau ceva din amandoua ?
-
Eu sunt un eurooptimist. Pot sa fiu
critic si fata de capitalism si fata de comunism pentru ca vin dintr-una si
traiesc in alta. Sigur ca orice constructie de tipul acesta enorm politic este
criticabila, orice exces al ei este criticabil, orice fantezie de a face regula
din orice, sa se stampileze fiecare planta de musetel, nu se termina bine.
Inclusiv comunistii aveau obsesia asta. Nimeni nu iti garanteaza realitatea dar
nici nu te lasa sa o faci singur. Sunt puncte chestionabile dar, cu toate aceste
probleme, eu prefer sa traiesc intr-o constructie politica ce imi garanteaza
drepturile omului. Imi garanteaza drepturile. Am sansa sa imi bat tara cu
Europa. Bineinteles ca vreau sa fiu in Europa. Am cunoscut ce inseamna sa nu
pot pleca din tara, sa nu am carti, sa nu am filme, sa nu pot avea acces.
Pentru mine ca artist este esentiala constructia asta. Pentru altii, poate nu.
Europa nu inseamna numai reguli, inseamna cultura, inseamna niste valori la
care te atasezi, inseamna sa impartasesti diverse culturi, e senzational. Ca sa
nu mai spun ca traim deja intr-o lume globalizata: sora mea traieste in
Spania, nepoata mea traieste in Canada. Iar eu nu ma consider neaparat un artist roman, eu sunt un artist.
Ca intamplator vin de acolo si ceva din umorul meu vine din zona aia, da. Insa
imi place sa imi atasez si caracteristica asta de european.
« Eu restaurez o intelegere primordiala a desenului »
-
Stiu
ca dvs creati din copilarie, de la sapte ani, si spuneti, de multe ori, ca
desenati asa cum vorbiti. Totusi banuiesc ca lucrarile presupun multa
documentare si o anumita capacitate de sinteza.
Intelegem cat dureaza sa asterneti pe perete, dar cat dureaza propriu-zis
procesul, incubatorul ?
-
Geamul acesta l-am facut in 4 ore. Executia
este intr-adevar foarte rapida si asa o si gandesc: linia sa fie
continua, expresia ei sa incorporeze viteza, sa vezi ca e un fel de
performance. Daca nu ma vezi desenand, sa ai totusi senzatia asta. Pregatirea e
lunga. Atunci cand fac un proiect sa spunem ca am nevoie de o saptamana – doua sau
chiar trei pe locul respectiv ca sa gasesc noi idei. Dar eu tot timpul, in toti
anii astia, redesenez desene. Sunt unele pe care le-am facut de 30 de ori pe 30
de ziduri din lumea asta ca sa ajung la o forma buna pe care nu o mai schimb. E
un proces foarte lung.
-
Pentru
un proiect de anvergura aveti niste schite ?
Am avut un noroc chior: am gasit o strategie care imi permite sa gresesc,
sa nu ma concentrez, sa nu ma inchid in niste reguli. Eu nu stiu ce voi desena.
Pe mine ma invita niste curatori care nu stiu nici ei ce voi desena eu. Ma duc
acolo, am o libertate totala, fac ce vreau. Dupa ce incep sa desenez, incep sa
ma gandesc ce fac. Primele desene pe pereti sunt grele. Apoi totul se leaga. E
o responsabilitate. Eu nu stiu ce pun in stanga, ce pun in dreapta. La un
moment dat dupa ce lucrez si lucrez incep sa ma gandesc ca poate ar fi bine sa
mai pun si ceva despre nu stiu ce subiect, de exemplu despre incalzire globala.
Mai mult pe subiect decat pe forma. Nu am o structura, e un fel de jazz ce fac
eu.
« Ca sa inteleg un subiect trebuie sa il desenez »
-
A
inceput sa va placa de-a lungul timpului sa adaugati tonuri controversate in
acest jazz ?
-
Intentia mea principala nu e sa fac
scandal. Eu restaurez o intelegere primordiala a desenului. Desenul pentru mine
nu e o tehnica de arta, e un fel de a intelege. In primul rand, acesta este
unul dintre limbajele de baza ale omenirii. Apoi uitati-va la copiii mici, ei
toti deseneaza aproape instinctiv. E un fel de limbaj care vine cu noi si pe
care il pierdem prin educatie.
Am avut la inceput un anumit fel de
expresie, am facut apoi o educatie estetica, am pierdut expresia aceea si apoi a
trebuit sa muncesc sa o recastig. Ceva se intampla la un anumit moment si
pierdem acest limbaj. Limbajul copilului nu e de a reprezenta lumea. El
intelege desenul. Intelege: mama, tata. Oamenii din pesteri faceau
acelasi lucru: inainte de a vana un animal il desenau. Asta
fac si eu: ca sa inteleg un
subiect trebuie sa il desenez. Cand il transfer pe perete, poate il inteleg si
ceilalti. Lumea se recunoaste in desenele de pe perete dar numai in cele in
care este pregatita cultural sa se recunoasca.
Sigur ca unele sunt
controversate. Spre exemplu, aici pe vitrina scrie Les fleurs du mali. Asta poate sa
ofenseze trupele franceze din Mali sau pe domnul Hollande care le-a trimis
acolo. Ideea este ca, oricum a-i lua-o, acest tip de interventie este
controversat. Ma pot uita la niste subiecte cu o versiune diferita decat a politicianului
sau sociologului sau istoricului. Cred ca si eu contribui la intelegerea
fenomenului. Chiar am umor, chiar sunt inteligent si chiar am reusit sa
introduc in marile muzee ale lumii un tip de desen care era doar pe strada. Ca
sa intre in muzee, marii artisti de grafitti din New York erau nevoiti sa lucreze pe panza
si abia apoi intrau in muzeu. Eu am facut desenul direct in muzeu si mi se ofera
spatii peste tot ca sa fac acest lucru. Am revolutionat felul in care se creeaza,
nu sunt eu singurul dar sunt unul dintre
aceia. Am lucrat pentru asta si nu e usor. Nu e usor sa te uiti cum ti se sterg
lucrarile, sa stii ca 80% din ce desenezi se sterge. Sa ii vad eu pe marii
artisti ai lumii cum isi scriu cartea si li se sterg randurile... Ar
rezista psihic? Sa vedem.
-
De
cele mai multe ori percepem in desenele dumneavoastra o idee care se refera la
umanitate, la societate, lucruri care se refera la grup. Va inspira vreodata
individul in sine, individul X sau Y ?
-
De multe ori in desenele astea sunt eu.
Mie mi se intampla lucruri. S-ar putea sa fii si tu: daca citesc un text de la
tine si mi se pare interesant, eu il interpretez prin imagine. Nu mai sunt eu acolo, e
altcineva care a avut un statement ce mi se pare interesant. Eu de la individ
plec, de la practica plec, nu de la teorie. Am invatat facand mai ales acum cu
feedbackul asta enorm care inseamna facebook: tot timpul am un feedback intens,
ce place si ce nu, ce se intelege si ce nu, ce se interpreteaza gresit si ce
nu. In functie de asta ma pot pozitiona ca un gps.
« Cultivam diferenta si asta ne hraneste »
-
In
functie de ce alegeti expozitiile in care lucrati alaturi de Lia Perjovschi ?
Este doar o chestiune de spatiu si invitatie sau este vorba si despre ce teme
va inspira pe amandoi ?
-
Lia citeste carti si eu citesc ziare. Eu
lucrez cu superficialitatea momentului, ea lucreaza cu niste profunzimi mai
mari. Incercam sa imperechem aceste lucruri. Se intampla sa fim invitati
impreuna – de exemplu vom merge anul acesta la Bienala de la Salonic, altadata
este invitata numai ea sau numai eu si spunem « uite, as vrea sa fac un proiect cu… »
Se accepta sau nu, uneori sunt negocieri. Sa stii ca atunci cand lucram
impreuna nu e ceva usor. Ne batem pe
spatiu, nu ne intelegem. Demersurile noastre sunt paralele iar noi incercam sa
le impletim in timp cumva. Nu e simplu. Desenul meu e foarte distructiv,
coroziv pentru alti artisti pentru ca e funny, lumea rade, cumva modifica
aparenta. Lia este foarte serioasa, ea nu lucreaza cu umor, ci cu cunostinte,
cu knowledge. Asa se cheama « knowledge
museum ». Ea spune « knowledge museum » si eu spun « other
stories ». Sigur ca pana la urma, pentru ca suntem
oameni inteligenti si suntem de atata vreme impreuna, gasim tonurile.
-
Am
citit la un moment dat un interviu interesant al cuplului de artisti Annette
Messager- Christian Boltanski, un cuplu care isi separa extrem de radical vietile
creative…
-
Au si numele separat. Cum e la noi ?
Noi am luat acum un premiu « Perjovschi & Perjovschi ».
Gandeste-te cum e sa selectezi intr-o bienala doi tipi cu acelasi nume. In
general ma selecteaza pe mine sau aleg imaginea mea care este mai de impact si
asta este lupta Liei... ca sa fie selectionata, recunoscuta si ea. De multe ori
reusim dar, din pacate, nu tot timpul. Insa aceasta lupta face parte din proces.
-
Acasa
se conciliaza partile, se atenueaza lupta ?
-
Nu. Eu locuiesc in Arhiva Liei, intelegi ?
E o negociere permanenta. Ea se duce foarte misto de multe ori dar sunt si
momente dure. Nu credem total in aceleasi lucruri chiar daca impartim foarte
multe: ne-am nascut in acelasi oras, am facut acelasi liceu de arta,
amandoua familiile noastre traiesc in acelasi loc, avem experienta comunismului
dar si pe cea a unei institutii academice de arta din Romania. Am impartit
foarte multe lucruri dar avem si multe lucruri care ne despart si cultivam
diferenta asta. Altfel ce mai poti sa mai spui dupa 30 de ani ? Cultivam
diferenta si asta ne hraneste…
« Daca vor pune botul, o vor lua in bot »
-
Inevitabil,
ajungem sa vorbim despre ICR. Ati fost unul dintre artistii care s-au pronuntat
clar impotriva conducerii lui Andrei Marga…
-
Maine, Lia si cu mine luam un premiu in valoare de 25000 euro din partea European
Cultural Foundation (ECF) si a printesei Margriet a Olandei. Vor fi acolo 300 de
invitati, trei printese, cativa membri ai institutiilor europene. ICR nu va fi
acolo, le-am transmis mesajul ca nu vor fi bine veniti. Cei de la ICR Bruxelles nu m-au
aparat, nu i-au spus « Domnule Marga, nu este adevarat, familia Perjovschi
nu s-a infruptat din resurse ci a facut lucruri extraordinare ». Luna
viitoare vin la festivalul de performance de la Wiels. ICR nu este invitat. Vom
fi prezenti la Bienala de la Salonic, la Muzeul de Arta Moderna din Krakovia,
ICR-ul va fi out. De multe ori, noi am dus ICR in muzee, ocazie cu care am creat
legaturi posibile pentru alti artisti romani. Maine aceasta institutie va fi
absenta pentru ca nu a contribuit cu nimic, ba chiar ne-a si insultat.
-
In
conditiile in care exista un fel de campanie de discreditare a unei parti din
artistii contemporani romani din partea dlui Marga, exista vreo cale prin care
vocea artistilor se poate face auzita la nivelul publicului ?
Eu am fost insultat si,
chiar cand ma pregateam sa raspund, am primit acest premiu de la ECF. N-a mai
fost nevoie sa raspund. Voi face in continuare tot ce este posibil sa critic
aceasta institutie ca sa fie rezonabila, sa sprijin pozitiile artistice care
vor fi neglijate de aceasta institutie. Insa mai departe este treaba
politicienilor din Romania si a scenei culturale. Daca vor pune botul, o vor
lua in bot.
Comentarii
Trimiteți un comentariu