European Cultural Foundation si premiul pentru sotii Perjovschi

Fotografie oficiala ECF. De la stanga la dreapta: Katherine Watson, directoarea
ECF; printesa Astrid a Belgiei; Yoel Gamzou; Lia Perjovschi; Printesa Margrit
a Olandei; printesa Laurentien a Olandei; Wolfgang Petritsch.

Daca sunteti prietenii mei pe Facebook, ati avut ocazia sa vedeti astazi cateva poze neclare dintr-o sala de intalniri, insotite de comentarii.

Nu stiu cat s-a inteles din postarile mele asa ca am hotarit sa va povestesc si aici. Pe 19 martie a.c am avut ocazia sa particip la un fel de workshop cu Lia si Dan Perjovschi, urmat de o ceremonie de premiere. European Cultural Foundation, o fundatie infiintata de Printesa Margrit a Olandei, acorda de 5 ani Premiul Printesa Margrit pentru "cultural changemakers", "an award given to European artists, intellectuals and activists whose work shows the power of culture in constructing a democratic and inclusive Europe"

Anul acesta premiantii au fost Lia si Dan Perjovschi, impartind acelasi premiu, precum si dirijorul Yoel Gamzou, un dirijor tanar, impatimit al lui Mahler (cu o mama si o bunica frumoase si distinse).

Da, m-am aflat intr-o sala plina de oameni destepti si de printese dar mai ales m-am aflat intr-o sala in care Lia si Dan au incalzit publicul cu povesti despre trairile lor artistice, despre traiectoria si crezurile lor dar si despre Romania pre- si post- decembrista. Prin foarte multe dintre afirmatiile lor dar si prin CV-ul lor artistic au dovedit, picatura cu picatura, ca sunt niste "cultural changemakers" despre care numai versiunea mutanta recenta a Institutului Cultural Roman are o altfel de viziune. In ziua in care Dan Perjovschi era denigrat de catre domnul Andrei Marga legat de utilizarea unor fonduri publice, cuplul de artisti a fost anuntat prin telefon ca urmeaza sa primeasca onorantul premiu. Este un semn ca viata are propriile ei mecanisme compensatorii.

Am plecat din sala fericita sa vad doi artisti romani onorati astfel si, intru catva, trista pentru ca am simtit in discursul lor, in special in al Liei, o batalie indelungata cu Romania care inca nu s-a sfarsit. Poate ca un sentiment similar l-au avut si regizorii romani premiati la Cannes sau Berlin si 'picati' la concursuri in tara. Nemultumirea asta cladita caramida cu caramida o iei cu tine si devine parte din fiinta ta de artist international. Mi-as fi dorit sa stea lucrurile altfel insa aceasta societate a noastra nu este deocamdata capabila sa produca altfel de rezonante.

V-am pregatit un interviu cu Dan Perjovschi pe care il veti putea citi in cateva zile dar sper sa reusesc si un portret al celor doi. Mi-am propus sa fac asta pentru ca este vorba despre doi artisti foarte diferiti care actioneaza ca unul singur, pentru ca sunt altfel fata de ceea ce imi imaginam si pentru ca, se pare, am fost singurul scriitor/blogger/jurnalist roman prezent la eveniment. Asadar aveti parte de o relatare exclusiva marca JOCUL ORB :)