Content propriu, relaxare, stimuli noi

Cum cresc ideile. De aici

Ieri incercam sa ii povestesc cuiva care nu prea cunoaste multe lucruri despre bloguri de ce e important sa ai content propriu si sa nu scrii mereu doar 'oftaturi' din suflet :). E o lectie la care nu am niciun merit pentru ca am invatat-o greu, citind teorie bloggeristica si sfaturi de la altii mai mari si pe care o negociez in continuare cu mine. Exista momente cand imi vine iar sa scriu cate un post despre cat de mult imi place ploaia, cum se preling picaturile pe geam si cum raza soarelui sparge putin norul dar, fie e rar, si atunci inteleg un pic de indulgement, fie e frecvent si atunci cenzurez pornirea in cautarea unui subiect mai bun. De obicei n-am o problema cu gasitul subiectelor, mai degraba cu gasitul timpului de documentare si scris.

Scriu pentru mine sau scriu pentru cititori? Cred ca e un pic din amandoua. Scriu pentru mine pentru ca  nu pot fara sa scriu. Asta e sigur. Scriu pentru cititori pentru ca imi place sa apar cu lucruri interesante, sa aduc ceva ce nu pot citi/gasi in alta parte, oricum nu asa usor, sa vin cu o opinie documentata care poate contribui la formarea parerii celor care o citesc sau la deschiderea apetitului spre film, lectura, calatorii si viata sanatoasa... Chiar si cand iau interviuri e un pic din amandoua: imi plac oamenii frumosi iar interviul e un bun pretext de a te apropia de ei dar el nu si-ar implini niciodata destinul daca nu ar fi impartasit celorlalti. Si cu toate ca blogul e un pic jurnalism, el ramane totusi blog personal si deci un fel de... jurnalism personal :).

Asa ca azi dimineata, cand aveam chef de lamentatii la cafea, mi-am adus aminte ca postarea Fructe si copii sanatosi a generat deja o reactie importanta din partea lui Chinezu atat pe blogul de la Adevarul cat si pe blogul sau personal (gest pentru care ii multumesc) si mi-am dat seama ca merita luptat un pic cu moleseala. Poate mesajul va fi dus mai departe si poate asta va aduce macar mere sanatoase pentru inca 5 copii timp de un an intreg. Cinci copii care vor fi bucurosi ca s-a platit un comision mai mic cu 0,1 procente...

Imi beau cafeaua, citesc EXCELENTUL editorial al lui Vlad Mixich despre merele otravite destinate medicilor (tot mere, dar nu au nimic de-a face cu cele pentru copii), vad ca a primit 8 share-uri de pe pagina mea de Facebook si ma gandesc "cu pasi mici, facuti de fiecare dintre noi, putem schimba un pic felul in care ceilalti percep anumite subiecte" si poate ca vom schimba si modul in care vor reactiona.

Apropo de asta, vreau sa va mai spun ceva: reactia societatii civile nu inseamna neaparat sa iesi in strada. Pe site-ul fiecarui minister, aveti un formular prin care puteti solicita, in calitate de persoana privata sau de organizatie, informatii publice pentru orice fel de program care va intereseaza. Finantarea, in marea majoritate a cazurilor, face parte dintre informatiile publice. Ganditi-va ca maine toti cei 200 sau 500 care vedem aceste randuri trimitem un astfel de formular sa intrebam despre programul Schema de distribuire a fructelor in scoli  Nu e deloc ceva neglijabil chiar daca suntem doar 200 dintr-o masa de 18 milioane de romani. Cu siguranta, se va administra bugetul cu mai multa atentie. Ceva asemanator este si lobby-ul, dar despre asta mai povestim.

Gesturi mici care pot face lucruri mari. Si stimuli noi...