Tot atunci am semnat. Iar povestea m-a afectat asa cum ma afecteaza orice exemplu de abuz sau violenta contra femeilor. Am o reactie viscerala asupra tuturor celor care isi folosesc puterea fizica pentru ca singurele puteri in care cred sunt cele legate de intelect si moralitate. Dar nu despre asta vreau sa va vorbesc acum.
Faptul ca intreaga poveste se desfasura in Maldive m-a emotionat in sine, dincolo de ideea de violenta contra femeilor. Pentru ca, desi oamenii de acolo traiesc intr-un paradis natural, ei sunt saraci si exploatati. Salariul e undeva mult sub 100 de euro pe luna, majoritatea traiesc din turism si pescuit. Orele muncite sunt nenumarate, uneori sar de 12 pe zi in turism, la hotelurile bune, iar angajatii au dreptul la un weekend (unul singur!!!) pe luna. De multe ori nu gasesc de lucru pe atolurile inconjuratoare ci la cateva sute de kilometri distanta. Iar pentru a-si vizita parintii nu isi permit sa ia avionul ci vaporul care insa ii duce in cateva zile de la nord la sud, ceea ce inseamna ca majoritatea nu isi vad familiile in fiecare an.
Ce sa va mai povestesc? Ca, in ciuda salariilor mici, preturile sunt revoltator de mari chiar si la hotelurile obisnuite, nu mai vorbesc de lanturile de lux. Ca nu simti ca 'trebuie' sa lasi bacsis asa cum simti in Turcia si ca de cele mai multe ori o faci din placere? Ca, si daca il dai, majoritatea hotelurilor sunt abuzive si iau ele bacsisul !!!, impartind cu taraita la angajati... Ca oameniide pe atol sunt, de multe ori, harnici si muncitori... Ca cei mai ambitiosi dintre ei au invatat singuri mai multe limbi straine ca sa poata munci in acest sclavagism modern marca Hilton sau Sofitel sau Holiday Inn.
Taramul este superb. Si bineinteles ca hotelurile de top iti fac sejurul de neuitat. Bineinteles ca mi-as dori sa imi permit un sejur la Hiltonul de acolo, sa mananc in restaurantul subacvatic asa cum vezi prin spamurile cu powerpointuri etc. Dar tratamentul pe care marii rechini ai turismului il aplica locuitorilor este totusi inuman. Si peste toate astea, numai de biciurile publice nu cred ca mai aveau nevoie...
Uite un extras din ce ai scris, cu câteva comentarii punctuale:
RăspundețiȘtergere"Salariul e undeva mult sub 100 de euro pe luna..."
România până prin 2002? Moldova azi? Turcia?
"..., majoritatea traiesc din turism si pescuit."
în România anilor 1990, cam 33% din populaţia activă era angajată în agricultură ("pescuitul" nostru).
"Orele muncite sunt nenumarate, uneori sar de 12 pe zi in turism, la hotelurile bune, iar angajatii au dreptul la un weekend (unul singur!!!) pe luna."
Asta descrie din nou bine cum erau anii 1990 şi începutul anilor 2000 la noi. Nu erai însă obligat să munceşti mult, ci o făceai de bună voie. Nu amm verificat statistici recente, dar acum câţiva ani, numărul de ore lucrate în medie de un român activ depăşea cu mult orice ţară UE, iar dintre ţările candidate la UE doar turcii lucrau mai mult.
"De multe ori nu gasesc de lucru pe atolurile inconjuratoare ci la cateva sute de kilometri distanta."
Şi atunci emigrează în Spania?
Cu alte cuvinte, o fi România un soi de Maldive mai dezvoltat sau vor deveni în 10 ani Maldivele un soi de Românie idilică?
:)) Fain comentariul tau
RăspundețiȘtergereAm vrut sa raspund ca parca niciodata nu mi-a lasat Romania gustul asta de lipsa de speranta pe care parca l-am simtit la oamenii de acolo. Pe de alta parte nici n-am cunoscut realitatile astea. In Ro, sunt bine izolata in globul meu de sticla :)
Ah, am un material despre niste oameni din Kosovo. Pe aceeasi tema...
RăspundețiȘtergere