Departe de casa

Sursa fotografie
Anul acesta am luat lumina intr-o biserica 'inchiriata' de ortodocsi, departe de Romania. Nu stiam exact la ce sa ma astept in afara de o slujba bilingva romana-franceza.

Cand am intrat si am privit in jur am remarcat aceleasi tipologii romanesti pe care le cunosteam de acasa dar pe care le vazusem rareori impreuna: studentii cu fete netede, luminoase, inteligente si haine de hipsteri, tinerele elegante, absolvente de invatamant superior si angajate pe un salariu mai bun, muncitorii din constructii, smecherasii, tinerele ceva mai plinute, fardate exagerat si cu mai multe feluri de accesorii in par (agrafe, piepteni, elastice decorate) si mainile crapate de munca, femeile de 40 de ani a caror 'experienta' se citeste pe fata, varstnicii emigrati de peste 20 de ani din Romania dar care inca mai gatesc acasa romaneste, turistii sau familia romaneasca a celor plecati. Intr-una din categoriile astea trebuie ca eram si noi...

Pe mese special amenajate, lumea adusese cozonaci, oua rosii, pasca, checuri, orice ar fi putut sa imparta cu cei mai saraci decat ei. Cozonacii erau uneori atat de opulenti, atat de frumos crescuti incat nu numai ca puteau hrani multe guri ci aratau si mandria de gospodina a celei care framantase aluatul. Ouale rosii erau aproape perfecte, uneori aveau pe ele imprimate si frunze de patrunjel asa cum ne invatau pe vremuri si pe noi la scoala, la orele de lucru manual...

Apoi am inceput cu totii sa cantam impreuna cu preotul "Hristos a inviat din morti..." intr-un glas care marturisea multe despre disperarea celor aflati acolo de a se simti inca romani, de a nu fi dezradacinati de singura forma de nationalitate pe care o mai pastrau de acasa - identitatea ortodoxa. Studenti, pensionari, profesii liberale, muncitori pe santier, smecherasi, prostituate, angajati pe pozitii middle management,  profesori, turisti, femei de servici - cu totii ne agatam de aceeasi sarbatoare de Pasti, de acelasi simbol uimitor al luminii ca sa stim si anul acesta ce sa raspundem la intrebarea "Tu de unde esti?"

Comentarii

  1. Răspunsuri
    1. Oriunde as decide sa locuiesc, sunt din Romania.

      Ștergere
  2. Constat cu bucurie ca "Jocul Orb" are o privire ascutita !
    Imi pare de asemeni bine ca traditia continua, chiar cu biserica si popa inchiriat ... despre ce nu-mi pare bine, n-o sa pomenesc, e pacat sa paleasca atmosfera pascala cu mirosuri si culori de flori de sezon, pentru amaratele mele consideratii despre neintelegerile intre crestini ortodocsi ...
    Cand aveti vreme si se slujeste acolo, va recomand biserica grecilor 9e posibil sa o stiti deja...) de la Grammont, pe care romanii au frecventat-o si au parasit-o, ca deh, nu se vorbea romaneste ...
    Hristos a Inviat ! e singurul lucru important !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumim pentru sugestie. Vom incerca sa mergem si acolo cu prima ocazie...

      Oricum e interesant sa vezi solidaritate intre oameni atat de diferiti cu ocazia Pastelui ...

      Ștergere
  3. Sunt curioasa si poate par rautacioasa in acelasi timp, TU de ce te ai dus la biserica? :) Iti dai seama ca in toate tarile posibile au plecat romani de toate categoriile (vs, IQ, etc.) dar sarbatorile astea ii aduna intr un fel pe toti indiferent de statutul lor si daca ai fi simtit si tu bucuria acestei sarbatori si poate si bucuria lor de a fi inconjurati de alte persoane de aceeasi nationalitate sunt sigura ca ai fi scris mai frumos, ai fi exprimat bunatatea lor-caci fiecare om e bun, si ai fi apreciat placerea cu care gospodina a facut cozonacul si nu mandria. Poate era chiar gustos :) Nu ti as fi comentat si mi cer scuze daca am interpretat gresit, dar in ziua de azi oamenii nu mai vad bunatatea si intelepciunea unei religii, credinte, indiferent care e ea. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. O sa fiu cinstita: cred ca nu ai inteles nimic din ce am vrut sa scriu si te rog sa recitesti.

      Exact asta am apreciat: faptul ca indiferent de statut social si IQ toti au fost acolo. Cu toate ca toti isi doresc sa fie romani, niciunul dintre ei nu mai poate/vrea, din diferite motive, sa traiasca in acest moment in Romania. E un fel de tragedie a natiei care s-a amplificat in ultimii 20 de ani.

      Iar mandria gospodinei nu indica decat o anumita tipologie de gospodina romaneasca, aceea devotata familiei si ambitioasa sa isi dovedeasca valoarea. Mandria nu presupune o judecata bine/rau. Este pur si simplu o trasatura. Relax!

      Ștergere
    2. Da, mi am cerut scuze anticipat - ca se putea sa fi interpretat gresit. Intr adevar e o tragedie natioanala asa dar nu stiu, parca la sarbatorile astea, macar in astfel de momente sa ne gandim la lucrurile frumoase, la natura asta, la invataturile Bibliei si sa fim mai buni si intelegatori si poate cei care au dus la criza asta mondiala au avut intentii bune la baza :) Poate am privit mai mult din prisma religiei si de asta am reactionat asa. :) Politica asta ne dezumanizeaza, e raul revoltelor si majoritatea revoltelor vin dintr un trecut neinteles. Intr adevar e si faptul ca se pierde incet frumusetea limbii noastre, a culturii noastre dar la final e omul care alege cum sa si traiasca mai frumos viata asta. Imi cer scuze! Poate mi plac prea mult sarbatorile si nu le asociez cu crizele astea de tot felul ce sunt la noi in tara sau in lume in general :) Inca o data imi cer scuze. Multumesc :)

      Ștergere

Trimiteți un comentariu