Only God forgives

Daca am hotarit sa scriu despre acest film, meritul ii apartine mai ales lui Kristin Scott Thomas. V-o imaginati pe glaciala si aristocratica doamna de origine britanica, rezidenta in Franta, purtand par lung cu extensii, de culoare blond platinat, platforme, haine roz, gene si unghii false, cercei hoop si accent sudist? Daca nu, mergeti sa vedeti noul film al lui Nicolas Winding Refn, regizorul lui Drive (2011).

Only God forgives infatiseaza povestea unor traficanti americani de droguri stabiliti in Bangkok, o poveste incarcata de violenta si destul de seaca in nuante, totusi cu momente surprinzatoare, de mare subtilitate. Ryan Gosling, personajul principal, este fiul lui Kristin Scott Thomas, un taciturn ezitant si laconic (as spune ca asta este unul din minusurile filmului, Refn ii ofera lui Gosling inca un rol cu putine cuvinte, un dram de umanitate si multa violenta, la fel ca si in Drive) care ar trebui sa isi razbune fratele insa care alege sa realizeze o razbunare bine 'temperata' de dreptate. Kristin Scott Thomas incearca sa ia conducerea asupra activitatii din Bangkok si sa salveze 'onoarea' familiei in timp ce un politist justitiar, Chang (Vithaya Pansringarm), inarmat cu o sabie, vegheaza ca cei rai sa fie pedepsiti. Ok, inteleg ca pana aici nu prea v-am convins... :)

Meritul si, in acelasi timp, defectul filmului este ciudatenia. Daca ceva m-a tinut in sala pana la capat si, in schimb, a alungat o parte din ceilalti spectatori, cu siguranta nu era vorba despre poveste, mai degraba despre modul bizar in care pelicula era filmata, cu nuante intre penumbra si neon, cu atmosfera artificiala si seaca si, oarecum, suspendata in expectativa. Ryan Gosling este un fel de client permanent si pasiv al unei prostituate pe care o invita la cina impreuna cu mama lui, ii daruieste o rochie neagra candida (Valentino?) si ii propune sa o prezinte ca fiind logodnica lui. Daca ar fi sa aleg o secventa a filmului care mi-a placut, probabil ca ar fi aceasta: masa tensionata, bogata in schimburi de cuvinte umilitoare si faptul ca, dintre toate personajele filmului, prostituata este singura care se 'salveaza', a carei demnitate ramane intacta. Iar personajul lui Gosling promite mai multa complexitate decat alege sa exprime. Sigur ca rolul acesta de bataus cu fondul bun ii vine de minune dar, poate, in evolutia lui artistica, ar fi momentul sa aiba sanse si la altceva.

Am iesit din sala cu senzatia ca am asistat la un melanj bizaroid intre Kill Billul lui Tarantino denudat de glamour, imaginea intunecata a lui Kar Wai Wong si mutenia din Drive. Daca asta suna bine, atunci mergeti sa il vedeti :)