"M-am gandit adesea ca nici unul dintre noi nu suntem cel care ne imaginam ca suntem, ca fiecare om normalizeaza teribila stranietate a vietii sale launtrice prin intermediul unor felurite fictiuni convenabile. Nu intentionam sa ma mint, dar intelegeam ca sub sinele in care crezusem se afla o alta persoana, care ratacea in acea lume paralela despre care vorbise Miranda - de-a lungul unor strazi si pe langa niste case ce aveau cu totul alta arhitectura"
(Tristetile unui american - Siri Hustvedt)
***
Prin introducerea de la Trei nuvele exemplare si un prolog a lui Miguel de Unamuno am citit o idee a lui Oliver Wendell Holmes. Cand A si cu B vorbesc, in discutie se afla de fapt sase persoane: A asa cum il vede B, A asa cum se vede pe sine, A asa cum l-a lasat Dumnezeu, B asa cum il vede A, B asa cum se vede pe sine, B asa cum l-a lasat Dumnezeu.
***
Cateodata am senzatia ca pot identifica macar o parte din ce cred ceilalti ca vad. E o constatare ce poate fi aducatoare de amaraciune, de ironie si, uneori, rar, de bucurii.
Alteori, cand imi fac socotelile cu mine, am senzatia ca vad discrepanta intre modul cum ma privesc eu si modul cum as fi de fapt, fie ca diferenta da cu plus sau cu minus. In momentele astea reusesc sa vad doar acel delta, diferenta, dar nu pot sa fac totalul.
***
Vi s-a intamplat sa realizati diferenta dintre cel/cea pe care o vedeti in oglinda si voi insiva?
Mi s-a intamplat....mi s-a facut frica... si apoi am renuntat. :)) Adi
RăspundețiȘtergereProbabil ca exercitiul asta ne poarta in niste locuri pe care nu vrem intotdeauna sa le exploram
Ștergere