Biletele s-au vandut insa extrem de rapid de la anuntarea spectacolului, poate mai putin de doua saptamani. In momentul in care am reusit sa intru pe net DESH - Akram Kahn purta deja alaturi mentiunea "epuizat". Am sunat la casa de bilete, am scris un mail departamentului presa (cu linkuri si tot ce trebuie ca sa demonstrez ca merit sa intru :-) ), am obtinut un loc pe "lista de asteptare". Nimic mai mult.
In ziua spectacolului l-am sunat pe sotul meu si l-am intrebat daca vine cu mine la fata locului in cazul in care se returneaza ceva bilete. A spus imediat "ok". M-am mirat pentru ca mai incercasem de cateva ori strategia aceasta fara mare succes. Aproape as fi abandonat si eu incercarea ce nu avea prea multe sanse de reusita.
In fata teatrului, cel putin zece persoane cu pancarte pe care scria vizibil "caut bilet". Negociam cu mine modalitatile prin care as putea sa ma resemnez ca nu am vazut spectacolul. "Voi merge la Londra", mi-am zis. "Sau la Paris", am adaugat imediat. Ne-am impartit rolurile: eu trebuia sa cer ceva informatii de ultim moment de la biroul de presa iar H. trebuia sa stea in fata teatrului in cazul unui retur improbabil de cateva zeci de bilete.
Si-apoi H ma suna si imi spune cu o voce grabita "Am facut rost".
O doamna ne-a facut cadou pur si simplu doua bilete. Avea cinci bilete primite pentru ea si prietenii ei dar doi dintre acestia nu puteau veni. Am stat in primul rand, aproape de mijloc. Mi-am spus ca magia Akram Kahn a functionat si pentru noi asa cum a functionat in alt fel pentru Cristina. Si e inutil sa adaug ca magia a continuat tot timpul spectacolului...
Comentarii
Trimiteți un comentariu