Dilemele noastre de raportare la ceilalti fac sa curga multe cuvinte. Mi-e clar ca stadiul nostru de dezvoltare psihointelectuala e inca acela in care ne definim eul prin ceilalti. Exist in raport cu ce cred ceilalti despre mine, ma hipotrofiez sau ma hiperbolizez ca reactie la cuvintele/ideile/prejudecatile lor dar nu sunt capabil sa identific trasaturile mele aproape precum un copil de 1-2 ani nu e in stare sa conjuge verbele la persoana I singular si sa il spuna pe eu.
Pe retelele de socializare circula un text scris de o studenta la Londra. Este patimas si intens pro-romanesc dar nu patima ii este pacatul cel mai important. Textul este lipsit de argumentari valide ceea ce in sine poate insemna ca nici sistemul de invatamant londonez nu mai este ce a fost: in structura sa clasica bachelorul si masterul asigurau macar atat - capacitatea absolventului de la a-si sustine o teza enuntand antiteza si realizand, la final, sinteza ideilor.
Iar autoarea textului nu pare a sesiza un lucru: nu este suficient ca un sistem sa fie diferit de altul pentru ca sa devina mai bun. De asemenea, nu este suficient ca un sistem sa ne fie mai familiar decat altul pentru ca sa devina superior celui necunoscut. Iar anumite principii nu au semnificatie axiologica doar pentru ca apartin semnatarului textului. Valoarea/importanta lor trebuie dovedite.
Sa ne intelegem, critic textului din prisma cuiva care a simtit candva asemanator: ca o anumita tara straina e infioratoare, ca nu m-as putea obisnui nicicand si ca numai 'acasa' poate avea loc implinirea unui roman. Critic textul si din prisma cuiva care a simtit opusul: ca civilizatia e esentiala si ca nu m-as mai putea reobisnui cu absenta ei. Si apoi critic textul din prisma cuiva care stie ca nu detine adevarul universal si care a invatat pe propria piele ca viata are nuante si rasturnari de situatie dar un lucru e sigur: logica lui Aristotel ramane o investitie solida, chiar si la 2000 de ani distanta.
Autoarea textului echivaleaza cenzura comunista cu political correctness fara a privi inspre notiuni precum eficienta, rezultat, sanse egale. Ea desfiinteaza avortul drept o "crima in pantec", fara sa cantareasca efectele la nivel de societate ale legalizarii acestuia (adolescente care si-au putut continua studiile fara sa plateasca toata viata o greseala de 'tinerete', numar de copii abandonati, numar de copii bolnavi, copii nascuti si nedoriti care au purtat stigmatul etc). Craciunul si Pastele doar pentru ca sunt ale noastre sunt aprioric superioare Allahului "lui" (subliniez aceasta distantare pentru ca aici se sugereaza ca Allahul lui nu e si Allahul nostru in timp ce Dumnezeul nostru e, bineinteles, al tuturor). "Aici nu exista nici un fel de profunzime" vine apoi in enumerare precum un verdict (si am dedus asta din faptul ca...? si cu autoritatea morala a celui care...?). Ba mai mult:" putini mai stiu iubi" iar feminismul distruge relatiile barbati-femei. Care e unitatea de masura a iubirii si coeficientul Beta de regresie pt variabila independenta feminism?
Daca astea ar fi argumentele ce ar trebui sa cantareasca la intoarcerea cuiva pot sa afirm urmatoarele:
- prefer lipsa de profunzime a unei societati care intelege ca oamenii sunt diferiti si au religii si preferinte diferite, ca au valori si crezuri politice diferite, ca frumuesetea lor consta in diversitate si in creativitatea pe care aceste backgrounduri atat de diferite le-o confera;
- prefer sa cantaresc efectele sanitare si umane ale unui act precum avortul (pe care dpdv personal nu il admir deloc) decat sa ma pripesc sa il elimin ca fiind in afara oricarei etici;
- prefer sa ascult oamenii povestindu-mi traditiile societatii din care provin intr-o tara globalizata decat sa ma ferec in compartimentul de tren fredonand a 25-a oara aceleasi melodii hippiote si asteptand sa mituiesc nasul;
- da, prefer o societate care isi plateste indivizii in asa fel incat acestia sa nu fie nevoiti sa mearga cu nasul asa cum prefer niste indivizi care muncesc cu gandul ca si maine trebuie sa existe industrie care sa plateasca sanatatea si educatia copiilor lor;
- prefer o societate in care femeile sa fie 'jignite' cu posturi de conducere si cu functii politice si sa fie nevoite sa poarte singure de grija feminitatii lor, nu sa lase toate acestea in mainile altora, nu sa le lase sa fie hotarite pentru ele de catre ei (care probabil stiu mai bine ce e bine). Multumesc pentru grija, incerc sa ma descurc!
- prefer o societate in care subtilitatea nu a fost inca stearsa, in care inteligenta se masoara si prin reactivitatea la nuante, in care savoir vivre nu inseamna sa stii sa ii injuri pe cei care te enerveaza in trafic, nici sa refuzi sa le surazi celor cu care vii in contact la munca doar pentru ca ai foarte multe griji personale;
- prefer o societate formata din oameni care au fost invatati sa gandeasca si sa argumenteze, nu sa invete comentarii cu 'expresii frumoase' pe dinafara;
- prefer o societate in care mi-am ales sa traiesc uneia care ma constrange;
- prefer o societate vie, creativa, subtila si inteleapta.
Iar aceasta societate ar putea fi foarte bine Romania. Intr-o buna zi.
Datorita dezvoltarii mijloacelor de comunicatie, e aproape inutil sa mai spun ca n-avem unde fugi, ca nu avem cum sa ne inchidem in muntii nostri in aceasta Romanie perfecta care ar trebui sa reziste de-a lungul secolelor influentelor nefaste. This is history. Si-apoi daca ne uitam la ce am realizat noi in timp si comparam asta cu alte tari, s-ar putea sa nu reiasa ca suntem in avantaj. Si ma gandesc la economie, cultura, educatie, sanatate, politica.
Da, e valid sa ti se faca dor de tara pentru ca acolo sunt lucrurile si valorile care iti plac tie ca individ. E probabil valid in orice context sa ti se faca dor de tara... Dar a presupune ca ceea ce iti place tie este superior dpdv axiologic, asta da eroare logica.
Da, e valid sa ti se faca dor de tara pentru ca acolo sunt lucrurile si valorile care iti plac tie ca individ. E probabil valid in orice context sa ti se faca dor de tara... Dar a presupune ca ceea ce iti place tie este superior dpdv axiologic, asta da eroare logica.
And the mirror always has two faces...
perfect de acord cu cele de mai sus...
RăspundețiȘtergereCred ca studenta in cauza are probleme serioase de adaptare (poate tratabile psihologic sau psihitric, to some extent...), nu vad de ce a trebuit sa fie cazul ei prezentat cu atat "tam-tam" de un ziar de circulatie larga.
Nu stiu daca problemele de adaptare trebuie tratate neaparat psihologic, cu exceptia situatiei in care vrei/e obligatoriu sa ramai in locul in care nu te-ai adaptat. Altfel ai tot dreptul sa nu te adaptezi intr-un loc de care nu apartii si sa te intorci acasa. Doar ca asta nu transforma societatea de acasa intr-una 'mai buna' decat cea la care nu te-ai adaptat
Ștergereadevarat, sunt f multi membri ai societatii neadaptati la ei "acasa"...Ar fi interesant de urmarit evolutia acestei studente in urmatorii 10 ani dupa revenire...
ȘtergereAm citit cu atenție ambele articole. Chapeau-bas articolului tău, Olivia. Am apreciat construcția si argumentele aduse. Cat se poate de clar si concis. Fără îndoiala Romania nu e bine, e grav bolnava, si nici acum, nici in viitorul apropiat nu va fi mai bine.
RăspundețiȘtergereÎnsa, daca-mi permiți, privesc cu oarecare simpatie poziția ei (poate naiva, poate in pripa, poate nostalgica) oricât de lipsita de argumente ar părea (si lăsând la o parte doza de intoleranta). Pana la urma, de ce sa nu speri sau sa nu crezi ca ceva poate sa se schimbe in bine? Desigur, poate cu mai mult pragmatism. Se cheamă asta amăgire sau optimism/idealism incurabil?
Pe de alta parte, daca articolul a ajuns in centrul atenției, nu înseamnă oare ca restul, majoritatea (celor plecați si a celor ramași) gândește exact invers?
Da, simpatie pentru cei idealisti care se intorc acasa si care cred in steaua Romaniei am si eu. Pentru ca indiferent de ceea ce hotarasc eu pentru mine sau ceea ce pot face eu, mi-ar placea ca tarii mele sa ii mearga bine, sa beneficieze de minti luminate si sa ofere un viitor mai bun pentru toti cei care provenim din ea.
ȘtergereN-am simpatie pentru faptul ca idealismul este orb la argumente. Ca sa poti sa o transformi cred ca trebuie sa observi si ce e bine, si ce e rau. Altfel cum poti fi tu cel care face schimbarea?
Mi-ar placea sa citesc articole care sa vorbeasca frumos despre Romania cantarind cat de cat lucid lucrurile chiar daca inclina, in final, balanta in favoarea afectivitatii.
Motive ar fi multe. Pot privi din multe unghiuri popularitatea lui. Nu stiu daca e bine/are rost sa detaliez aici.
Si mie mi se pare ca s-a facut prea mult „tam-tam” - ca suna haios :) de ai ajuns sa scrii despre ea. Si asa cum ai zis si tu e vorba de adaptare. Vezi tu, aici diversitaea culturala e mult mai mare si se incearca sa se atinga un punct comun dar multe principii si morale nu prea pot fi depasite si ajung uneori sa influenteze judecata persoanei in cauza si a celei din jur. Si poate vorbea de iubirea aceea pura in toata puterea ei care o avem toti pentru frumusetea naturii, frumusetea omului si petru tot ce ne este dat sa vedem sa auzim.. sa simtim. Poate iubirea asta o uitam si distrugem puritatea celor nevazute, datorita carora s au creat toate. Dar ca sa acaparam cat mai multe cunostinte avem nevoie de resurse si Romania e o tara cu resurse, acum nu stiu cat de mult va beneficia populatia Romaniei de pe urma resurselor astea ce se vor vandute si care va fi impactul asupra naturii. Si din egoismul firesc al omului unii uita ca astfel este distrus omul - un necunoscut, pe care e destul de usor sa nu l iubesti si sa nu ti pese de el ca sa nu mai zic natura toata :) Atatea probleme si situatii neintelese adunam in noi cand am putea sa ne rezumama doar la problemele personale si sa incercam sa ne intelegem pe noi insine si sa descoperim placerea vietii (atat cat ne permite) si astfel poate si societatea ar fi mai buna. Caci ceea ce vreau sa zic prin asta e ca cel ce iubeste cunoasterea nu distruge. De exemplu Einstein, el a vrut doar sa cunoasca Universul si legile lui nu sa creeze bombe atomice si sa distruga Hiroshima. Altii au vrut asta, altii care vor „puterea absoluta” cum ar numi-o ei, care sa ascunda frustrarile/problemele lor. Si astia distrug in continuare si sunt multi si unii doar vor sa para ca au control si-ncep sa aiba idei :)) Lucrurile sunt deviate de unii siu astfel societatea devine confuza :) Si tu ai analizat asa bine tot, poate schimbi ceva in bine astfel :)
RăspundețiȘtergere