Balciul desertaciunilor

Francisc Chiuariu - Seara de inger

...adica Vanity fair :) A aparut Vanity fair in Franta, deja se afla la numarul 2 iar asta este o veste foarte buna pentru ca, pana acum, nu gaseai foarte mult feature writing in revistele frantuzesti. Numarul 2 reia materialul cu Audrey Hepburn, bazat pe marturiile fiului sau Luca Dotti, material care aparuse intr-o editie de limba engleza. L-am citit plina de speranta insa nu s-a ridicat nici pe departe la nivelul expectatiilor. Ma asteptam la un portret mai consistent, la o reflectare mai clara a balantei dintre fragilitate si dinamism. In schimb cateva platitudini despre balerini si basmale, despre dragostea ei pentru Roma si... poze... da, acestea au fost delicioase mai ales ca multe dintre ele nu pot fi gasite pe net. Ah, un singur detaliu interesant. Fiul lui Audrey si al doctorului Andrea Dotti, Luca, declara ca daca tatal sau ar fi fost ceva mai in varsta si mai sigur pe el, relatia parintilor sai ar fi avut mai multe sanse de reusita.

***

am asistat astazi (pasiv) la o discutie despre modul in care caldura scoate in evidenta mai clar trasaturile accentuate de personalitate ale oamenilor, disonantele lor... Cum ca oamenii ar fi mai reactivi, mai irascibili. Poate si mai putin toleranti

Asta la doua minute dupa ce am citit stirea cu primarul Nisei si parerea lui despre intrarea Romaniei in Schengen.

Dar, ma intreb, e mai condamnabil sa fii intolerant cand e frig?

***

si pentru ca tot vorbim despre desertaciuni si disonante, ma irita adesea (nu neaparat cand e cald), oamenii care nu reusesc sa depaseasca micile lor complexe si care se tot impiedica de ele in maniera evidenta. N-as vrea sa intelegeti de aici ca ma cred mai smechera decat altii. Dimpotriva, mi se intampla ca viclenia celorlalti sa imi depaseasca precautiile. Nici ca le-am depasit pe toate ale mele :)) Totusi exista momente cand anumite afirmatii iti deschid usi pe care nu le-ai vrea deschise spre meschinaria interlocutorilor. Atentie cu oamenii care spun cu un aer important si apoi ofteaza: "of, aici trebuie sa stii sa faci de toate". E doar marketing.

***
Cum sta si cum fumeaza
tigare de la tigare, 
îngerul
mereu îsi duce mîna la beregata, 
mereu îsi duce mîna la beregata.

Aura lui afumata
i-a cazut în jurul gîtului
ca un streang.

"Am sa fiu spînzurat
de propriul meu har, de propriul meu har
afumat de tutun"
se gîndeste îngerul.

(fragment din Moartea pasarilor - Nichita Stanescu)

***
a trecut si iulie... ma gandesc cu drag la vacanta ca si cand as fi o friday person :)))

am tot citit articole despre generatia Peter Pan (no mortgage, no marriage, no children). Oare are ceva de-a face cu frica de moarte?