Generatia Y - the millennials

Imagine luata de aici

Fac parte din Generatia Y alaturi de o buna parte dintre cei care trec pe aici, pe blog, adica din generatia nascuta dupa 1978 si pana in 2000. Daca v-ati nascut dupa al doilea razboi mondial dar pana prin 1978 (limita nu e chiar atat de clara) inseamna ca sunteti Generatia X si deci toate statisticile pe care le-am citit ne raporteaza la voi.

Generatia Y mai este numita si milenarii (the millennials) probabil ca o referire la faptul ca ne-am nascut la pragul dintre doua milenii. Tot Y-ii mai sunt supranumiti si generatia Peter Pan atunci cand articolele se refera la abilitatea lor de a evita angajamentele de orice fel: casicie, copii, credit cu ipoteca, abilitate interpretata adesea ca un semn de imaturitate.

In timp ce sociologii ne suspecteaza adeseori de imaturitate dand vina pe parintii nostri care au stiut sa raspunda (prea) prompt cererilor si dorintelor noastre, economistii vad altfel lucrurile: in timp ce parintii au avut parte de o perioada de plin avant economic, in care s-au creat slujbe, remuneratia a crescut constant, au existat culoare ierarhice libere si oportunitati de afaceri, noi aparem intr-o lume in care singurerele oportunitati recente tin de lumea online-ului, in care bursele fac anual cate o sincopa, in care circula nesiguranta pe piata de munca si in care posturile bune sunt ocupate de cei din Generatia X care insa si-au planificat sa lucreze pana la varste mult mai inaintate decat parintii lor.

In acest context, se pare ca cei din Generatia Y sunt mult mai exigenti si increzatori in drepturile lor, solicita o impartire a timpului echitabila intre munca si activitatile personale, prefera sa 'investeasca' in experiente de viata decat in 'bunuri' perene (da, inclusiv evita imobiliarele) si pleaca de la conceptia ca 'lucrurile bune li se cuvin' (HBR)

Sunt multe prejudecati la mijloc, justificate sau nu, si, in ceea ce ma priveste, desi ma incadrez perfect in generatia Y, nu ma incadrez intotdeauna in descrierea ei... Desi uneori as vrea chiar si pentru unele din acele lucruri privite astazi negativ.

As vrea sa discutam azi doar despre impresia aceasta ca unele lucruri bune ni se cuvin. Am observat-o de multe ori la generatiile de rezidenti care au venit dupa mine si poate ca unii au sesizat-o si la generatia noastra. Un fel de aroganta, de prerogative exagerate, de exces de incredere in sine. Am privit adeseori aceasta atitudine cu un fel de scepticism care cred ca era intrucatva gresit.

Generatia X poate nu a stiut intotdeauna sa isi ceara drepturile iar atunci cand a ajuns la putere (in orice categorie: sociala, economica, politica) n-a mai vrut sa o cedeze si a incercat sa se asigure ca are parte de privilegii si executanti la fel de disciplinati. Cred, intr-o ierarhie, in importanta faptului ca cel care este in varf trebuie sa cunoasca in detaliu procesele pe care el le coordoneaza. Poate ca cei din generatia Y nu au inotdeauna tactul, istetimea, rabdarea de a le invata. Dar mai cred si in faptul ca, in realitate, curba de invatare nu este aceeasi pentru toti, este legitim ca trecerea timpului sa nu fie criteriu de performanta  iar unii oameni isi pot efectua mai bine sarcinile cu ajutorul unui program de munca flexibil. Faptul ca au curajul de a reclama aplicarea acestor teorii este meritoriu si poate insemna progres.

Probabil ca aceasta trasatura ii face pe milenari sa fie mai superficiali dar si mai penetranti. Voi ce parere aveti?