Acum cateva zile am strecurat in cos, in magazinul de producator de la care imi fac uneori cumparaturile, o cutie cu smochine proaspat uscate. Nu au nimic de a face cu smochinele smede, comprimate pe care le stiu din copilarie. Am avut senzatia ca e un fel de continuare a plimbarii pe care am facut-o cu vreo luna in urma. Nu mai tin minte daca v-am povestit atunci cum am cules mure si smochine proaspete direct din copaci salbatici si ce bucurii autentice mi-a produs gestul asta :)
Imi plac si castanele. Sunt indiscutabil legate tot de copilarie. Fierte, coapte si, mai nou, glacés :) La fel ca si smochinele confiate, prima generatie de glacés care apare pe la mijlocul lui octombrie este cea mai tandra... Iar castanele coapte, savurate intr-o dupa-amiaza inghetata la Toulouse, mi-au ramas in memorie :)
Strugurii ii preferam albi mai demult, acum cred ca imi plac mai mult negri. Nu stiu daca e vorba despre virtutile atat de promovate ale resveratolului sau pur si simplu de gustul lor parfumat :)
Anul acesta n-au fost dovleci pe lista de cumparaturi, poate de Halloween :) Si nici nuci n-am intalnit ca sa culeg nuci verzi. In schimb am gasit alune de padure. Cateva. Tot asa ca si in copilarie, cand le spargeam cu pietre pe ulita.
Gata cu cosul meu... E randul vostru :)
Imi plac si castanele. Sunt indiscutabil legate tot de copilarie. Fierte, coapte si, mai nou, glacés :) La fel ca si smochinele confiate, prima generatie de glacés care apare pe la mijlocul lui octombrie este cea mai tandra... Iar castanele coapte, savurate intr-o dupa-amiaza inghetata la Toulouse, mi-au ramas in memorie :)
Strugurii ii preferam albi mai demult, acum cred ca imi plac mai mult negri. Nu stiu daca e vorba despre virtutile atat de promovate ale resveratolului sau pur si simplu de gustul lor parfumat :)
Anul acesta n-au fost dovleci pe lista de cumparaturi, poate de Halloween :) Si nici nuci n-am intalnit ca sa culeg nuci verzi. In schimb am gasit alune de padure. Cateva. Tot asa ca si in copilarie, cand le spargeam cu pietre pe ulita.
Gata cu cosul meu... E randul vostru :)
:) Coșul toamnelor mele e plin de tufănele de diferite culori, mere ionatane, golden auriu și ”bot de iepure”, de pere pistruiate, prune și struguri. Nimic ieșit din comun. E aproape ca-n poza din cartea de citire, cu doamna toamna. Oricum, la povestea cu strugurii și mie mi s-a întâmplat la fel. Preferam albii de copil, acum prefer negrii, muscat Hamburg. Și mustul lor e atât de parfumat...În ciuda popularității lor, castanele nu mi-au plăcut niciodată, nici mică, nici mare. Așa cum niciodată nu am înțeles dovleacul copt sau merele coapte. A, într-o foaie de plăcintă, deja capătă sens, dar și calorii!:)
RăspundețiȘtergereDa, da, muscat-ul...si foaia de placinta, me blushing :)
Ștergereciuperci de pajiste si de scoarta de copac ... tocana de manatarci si bureti de fag murati cu usturoi
RăspundețiȘtergerestruguri cu boaba prelunga, pielita fina si samburele cat mai mic
orice mere cu coaja lucioasa, nefainoase ...nu prea tari si nu prea acide
ceapa dulce alba de cevennes pe paine de tara cu unt
fum de la un foc de frunze uscate placut mirositoare
ajunge ... macar si atat daca ar fi ...
mi-am amintit de deliciul ardelenesc cu paine de tara, sare, untura si ceapa rosie :)) In copilarie parea bun. Astazi, deprinsa cu salatele, nu sunt sigura ca m-as mai putea atinge de atata grasime intr-o singura imbucatura. Dar imi amintesc cu placere savurarea ei in serile racoroase, cu focul trosnind in soba, miros de frunze imbibate de ploaie afara si oboseala dupa o zi de munca fizica bine raspandita prin muschi. Sigur ca e o falsa memorie pentru ca nici oboseala si, poate, nici mancatul nu imi apartineau... Insa e ceva foarte linistitor si sigur in imaginea asta.
ȘtergereSi, vai, pe de alta parte n-am scris nimic despre ciuperci. E drept ca inca nu stiu sa valorific altceva decat galbenei, pleurotus si ciupercile de Paris. O sa ma laud cand descopar cum e cu trufe, morilles si cèpes :))