Dezangajantul buton "like"

Am foarte putin timp zilele astea (asa cum m-am mai plans), am vreo trei-patru lucruri despre care as vrea sa va vorbesc la drafturi si iata-ma vorbind despre butonul "like".

Sunt norocoasa sa am pe Facebook o lista faina de prieteni care au mereu cate ceva interesant de impartasit. Daca la asta mai adaug si abonamentele la Time, MOMA, The economist, IMF etc, precum si cele cateva ONG-uri pe care le urmaresc, se cumuleaza un newsfeed impresionant. Il 'rasfoiesc' mai mereu pe fuga dimineata in timpul cafelei, in scurtul interval dintre doua operatii la bloc (in care mai raspund uneori fugar si la mailuri urgente), cateodata seara.. Ma trezesc uneori in fata unor teme care ma 'interpeleaza' cum le place francezilor sa spuna... Parca unele postari m-ar privi direct, parca ar fi nevoie sa raspund, sa particip la echilibru, sa pledez cauza in care cred sau, pur si simplu, sa caut sa il reconfortez pe cel care le-a scris. De cele mai multe ori dau doar un timid si dezangajant like.

E mai grav de atat: uneori imi scriu prietenii. Pe mail sau in mesaje private. Nu am timp sa le raspund dar ceva din ce mi-au trimis ma impresioneaza sau ma face sa reflectez. Si atunci spontan si autodenuntator imi apare in minte regretul ca la mailuri nu ai buton de "like"

Ce transformare incredibila a creierului a produs butonul respectiv. Si, apoi, ce mod previzibil de a te spala pe maini de comunicare. Apasand like esti acolo desi nu esti acolo. Apreciezi efortul sau inteligenta celuilalt dar nu-l onorezi cu prezenta. Receptezi deplin mesajul dar nu ai cortexul suficient de activat pentru a crea la randu-ti unul.

Uneori, pierdut in dinamica cititului, il uiti pana si pe like. Te trezesti cu un regret ca nu stii de unde sa iei textul acela care ti-a dat frisoane si canu ai fost nici macar cu un cuvant acolo pentru omul frumos care iti e prieten si care trece printr-un moment greu.

Nu am solutie. Transformarea aceasta invizibila care si-a facut loc in noi va fi mai clara in cei care au crescut avandu-l pe like, fara eforturi, la indemana. Izolati ai emotilor, ostracizati comunicational, exilati din patria conversatiilor... 

Indrazniti sa dati un like :)

Comentarii

  1. Un LIKE pt articol;pacat ca lipseste butonul:)

    RăspundețiȘtergere
  2. Parte din noua "limba de lemn" a erei digitale :-) In acest caz, by-passand (o fi si asta un cuvant? :-)) cortexul... ma intreb pe unde se inchide acest reflex...
    Din pacate perfect de acord....

    RăspundețiȘtergere
  3. Multumesc pentru comentarii! Asta inseamna ca nu sunt singura :)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu