Am ascultat candva o conferinta TED despre cum e sa fii a Monday person vs. a Friday person. Evident, a Monday person este cel care de-abia asteapta ziua de luni astfel incat sa isi duca realizarile mai departe. A Friday person este cineva care de-abia asteapta sa vina weekendul astfel incat sa poata face cu timpul numai ceea ce isi doreste.
I'm actually a Balanced person :) Daca nu ar exista saptamana, nu as mai astepta cu drag weekendul ca sa pot sa profit de lume si de cei care imi sunt dragi. Viata ar fi doar un weekend dar delasarea ar deveni rutina. Fara rigoarea, disciplina, constrangerile si satisfactiile pe care ti le aduce munca, bucuria weekendului e mai palida.
Pe de alta parte, fara creativitatea, afectiunea si libertatea weekendului, viata devine un prizonierat. Weekendul asta am fost de garda asa ca stiu bine despre ce vorbesc :) Fara sa petreci timp cu cei care iti sunt dragi pierzi contactul si comunicarea, pierzi una din sursele inepuizabile ale propriului tau bine.
Singurul lucru pe care mi l-as dori ar fi sa dispun mai bine si mai previzibil de timpul meu saptamanal. Sa pot sa imi fac planuri. Sa ma organizez. Am o profesie in care lucrul acesta este atat de greu accesibil.
Zilele trecute Cristina Bazavan a distribuit pe wall-ul ei un citat din Joan Didion
“I wrote stories from the time I was a little girl, but I didn’t want to be a writer. I wanted to be an actress. I didn’t realize then that it’s the same impulse. It’s make-believe. It’s performance. The only difference being that a writer can do it all alone. I was struck a few years ago when a friend of ours—an actress—was having dinner here with us and a couple of other writers. It suddenly occurred to me that she was the only person in the room who couldn’t plan what she was going to do. She had to wait for someone to ask her, which is a strange way to live.”
M-am infiorat atunci pentru ca, din aproape acelasi motiv, nu pot sa fac niciun fel de plan cu sanse bune de a fi dus la indeplinire. Nu trebuie sa astept telefonul nimanui dar un telefon poate sa imi dea oricand planurile peste cap. Trebuie un efort organizatoric fenomenal sau o capacitate redutabila de a spune 'nu' pentru ca planurile sa iasa. Operatiile 'stim cand le incepem dar nu putem sti cand se termina'. Iar urgentele si reinterventiile apar mai ales atunci cand avem ceva deja programat.
Sotul meu m-a sfatuit sa uit de dorinta asta o vreme, daca nu, mai bine, pentru totdeauna :) Cu toate acestea port in continuare Moleskine-ul cu mine :) Pe iPhone am un program numit Wunderlist. Daca intr-o zi o sa reusesc? :))) O sa gasesc formula magica prin care se poate trai si programatic si imprevizibil in acelasi timp? Probabil in ziua respectiva ma voi fi retras din profesia de medic si voi fi devenit doar ... scriitor.
Insa pana atunci, I actually do like Mondays asa ca va voi povesti curand despre una dintre bucuriile mele profesionale.
Comentarii
Trimiteți un comentariu