 | |||
| Interiorul uneia din cele doua exceptionale case de papusi |
***
Intr-una din zile m-am hotarit sa revad Reijkmuseum. Il mai vazusem o data, grabit, in 2001 dar de atunci a fost renovat iar viteza cu care l-am vizitat atunci facea imposibila orice alta amintire in afara de cea legata de Rondul de noapte si cea legata de casele de papusi.
De aceasta data am avut mai mult timp dar nici acum indefinit. Si la inceput, in timp ce imi cautam ritmul cu care sa parcurg exponatele, nu ma puteam gandi decat la cum sa vizitezi un muzeu mare. In afara de Luvru pe care l-am parcurs pe cand eram adolescenta cu tot timpul din lume inainte (da, 2-3 zile cum scrie la carte dar de-atunci nu m-am mai intors), n-am gasit niciodata ragazul sa vizitez pe indelete un mare muzeu.
Cred ca pentru Prado am alocat un timp decent, la Metropolitan doar am dat cu nasul dar nici vorba sa il fi parcurs cum trebuie, asa ca ma intreb voi cum procedati? Stateam in primele sali si realizam ca sunt in fata unei colectii foarte bune dar pasii ma grabeau ca sa am destul timp de petrecut cu Vermeer, Rembrandt, Van Gogh, in general cu secolele 17-19, si cu casele de papusi.
Asa ca daca cineva are vreo strategie personala reusita de a vizita muzee mari, il/o rog din suflet sa o lase la comentarii :)
***
In timp ce vizitam pavilionul de arta asiatica, mi-am pus altfel de intrebari. In primul rand, pavilioanele de arta asiatica, egipteana si africana sunt adesea cele mai fuserite pe care le-am parcurs. Din aceeasi atractie fata de secolele mai decente si teama ca muzeul se va inchide inainte sa ajung la ele...
De data aceasta, intrucat pavilionul de arta asiatica era mic, mi-am acordat timp. L-am privit pe Shiva cel cu o mie de brate... E o gluma frecventa intre noi, chirurgii din spitalul in care ma aflu acum, sa oftam cu subinteles "of, ce bine ar fi sa fiu Shiva". Ma uitam la una dintre reprezentarile lui/ei (e unisex Shiva, nici femeie, nici barbat, nici hermafrodit) si ma gandeam ca nu ne inselam foarte tare :) Shiva e reprezentat mereu calcand peste un demon care este, de fapt, demonul ignorantei umane. Mai mult, pazitorii templelor budiste sunt adeseori reprezentati cu o arma in mana, arma ce e destinata "zdrobirii ignorantei umane."
Ma intrebam: oare cand am renunta la nivel de societate la bunele obiceiuri? oare cand am inceput sa cultivam ignoranta, sa o hranim cu barfe, tabloide si televiziuni de joasa speta, oare cand am inceput sa ii evitam numele cu delicatete ca nu cumva sa fim politically incorrect? Imi place ideea culturala a 'zdrobirii ignorantei' si cred ca nici macar supraspecializarea nu scuza ingustimea spiritului...
Ce parere aveti?
Comentarii
Trimiteți un comentariu