Voi aveti un mentor?

Cand am inceput chirurgia, visam la un mentor in felul in care au beneficiat de unul chirurgii dinaintea mea, generatiile mari, devenite modelele noastre. Un mentor din aceia care te sustin, te critica, te lauda, te lasa uneori sa dai cu capul, te iau la conversatii intre doua operatii noaptea in bloc, iti povestesc despre viata, despre devenire si despre razboi pana ajungi tu insuti un om pe picioarele tale. 

(cf Wikipedia: In Greek mythology, Mentor was the son of Alcimus or Anchialus or Heracles and Asopis. Because of Mentor's relationship with Telemachus, and the disguised Athena's encouragement and practical plans for dealing with personal dilemmas, the personal name Mentor has been adopted in English as a term meaning someone who imparts wisdom to and shares knowledge with a less experienced colleague.

The first recorded modern usage of the term can be traced to a 1699 book entitled Les Aventures de Télémaque, by the French writer François Fénelon In the book the lead character is that of Mentor. This book was very popular during the 18th century and the modern application of the term can be traced to this publication)

N-am inteles ca acest lucru nu este posibil in ritmul secolului XXI. N-am inteles imediat si n-am inteles nici la distanta. Sau, daca este posibil, el nu se intampla fara consecinte pentru cei doi. Pentru ca ce individ important are, in zilele noastre, suficient timp incat sa isi indrepte atentia catre formarea pas cu pas a invatacelului sau? Ce mare profesor sau mare medic nu are pe lista sa zilnica, in afara de vazut (si operat) pacienti, de pregatit cursuri, prezentari, articole si congrese, de interactionat cu confratii sai stiintifici, de organizat departamentul in care se afla, de optimizat fluxul in spital, de adus la zi cunostintele medicale sau chiar de petrecut timp, macar un pic in fiecare zi, cu familia si/sau prietenii.

In timpul comunismului lucrurile erau mult mai simple (nu intr-un sens de invidiat), optiunile ramaneau limitate iar informatia se dubla de-abia o data la 5-10 ani (si asta nu are de a face nimic cu comunistii :)) ). Astazi informatia medicala se dubleaza mult mai rapid, probabil aproape anual. Un chirurg care este astazi inspre pensie, adica un potential mentor al generatiei mele, a vazut de-a lungul vietii aparand si dezvoltandu-se ecografia, scanul, RMN-ul, PET-ul, transplantul, antibioticele cu spectru larg, chimioterapicele, evidence-based-ul, laparoscopia, robotica, single incision-ul si NOTES-ul.  Da, daca nu sunteti medici puteti sa omiteti detaliile din propozitia anterioara, cred ca ideea s-a transmis. Tot el a trebuit sa se adapteze de la iesirile pe hartie, la masina de scris, la HC90, 386-586, intel Pentium, AMD, MacBook Air. De la telefonul cu disc la iPhone 5S. Si de la pacientul supus ce venea la medic ca la vraci la pacientul exigent care isi cere drepturile. Iti trebuie totusi o flexibilitate impresionanta ca la finalul unui astfel de drum sa poti sa spui ca ai ramas totusi relativ la zi cu informatia (nu vorbesc de mai mult, cum ar fi sa generezi chiar tu informatia).

Ei bine, pana cand nu am citit in cartea lui Sheryl Sandberg nu am inteles.

In Lean In, S.S. povesteste ca exista o domnisoara in firma pe care o urmarea de vreo doi ani pentru ca i se parea ca are potential. S.S o chema din cand in cand la o discutie scurta in care incerca sa ii clarifice cateva detalii care i se pareau importante si, astfel, sa o ajute. Intalnirile erau bineinteles rare dar la intervale de timp regulate. Intr-una din zile, la cafea, domnisoara scapa o remarca in fata lui Sheryl si a catorva alti colegi cum ca cel mai mare regret profesional al ei este ca nu are un mentor. Sandberg, bulversata, o intreaba totusi cu zambetul pe buze: "Dar ce anume ti-ai fi dorit de la un mentor?"

N-a fost nevoie de mai mult ca sa realizez ca uneori intrevederile scurte pot fi la fel de impactante pe termen lung. Poate ca nu imi beau in fiecare zi cafeaua cu unii din cei la care ma refer si nici nu parcurgem impreuna toate cazurile dar atunci cand omul acela mai experimentat decat tine te-a pregatit cu cate un cuvant pentru toate razboaiele, ti-a insuflat incredere si te-a calit asa cum a putut el sa o faca, in limita timpului sau, se poate spune ca ti-e mentor, nu?

Nu cred ca un mentor trebuie sa fie perfect sau sa fie perceput drept perfect. Trebuie pur si simplu sa fie acolo si sa isi fi adus decisiv contributia la rezultatul care esti. Si asta ma aduce la intrebarea din titlu: voi aveti un mentor?