In What I loved, Siri Hustvedt descrie cu lux de amanunte operele de arta ale personajului ei, Bill. Bill este artist, creeaza instalatii, adeseori niste cutii in cutii in care insera franturi din propria lui viata. Precizia descrierii si ideea de cutie in care sa inseram continutul latent al psihicului nostru m-a fascinat din primul moment al lecturii. M-am intrebat de unde i-a venit inspiratia lui Siri...
Pana am vazut recent expozitia Joseph Cornell si suprarealistii americani. Nu stiu daca Joseph Cornell este adevarata sursa de inspiratie deoarece creatiile lui par mult mai putin elaborate decat cutiile lui Bill insa inventarea cutiei ca depozitar al poeticii cotidianului cred ca ii apartine. Iar alaturarile suprarealiste imi stimuleaza si mai mult aceasta banuiala recurenta.
In timp ce Bill aranjeaza totul intr-o ordine aproape psihanalitica (teoriile nu ii sunt straine iar conversatiile cu partenera sa de viata, Violet, il orienteaza mereu spre acest sens), Cornell pare sa alature elemente ca urmare a unor asocieri libere, in buna tehnica dadaista. Rezultatul poate ca nu este mai putin surprinzator.
Provocarea ramane probabil aceea a artei contemporane: ce a vrut sa spuna artistul? Forma artei lui Cornell este indigesta si semnificatia nu prea accesibila. Poate ca artistul isi parodiaza pur si simplu spectatorul dar este posibil si ca in interiorul cutiilor lui sa se reveleze fragmente ale subsolului mintii noastre.
***
De cand am vazut expozitia, folosesc aceste cutii in imaginatie ca pe niste matrici. Am cunoscut multi oameni noi in ultimele saptamani si ma amuz creandu-le cutii Cornell, indirect creandu-mi si mie. Din tot ceea ce suntem, atunci cand suntem nevoiti (dar nevoiti nu are aici o conotatie negativa) sa petrecem timp cu oameni pe care nu ii cunoastem, aruncam in relatia cu ei un continut care depinde de felul in care ii intuim. Cautam inevitabil similitudinile si tocmai mi-am reamintit ca, indiferent de varsta, mai mereu ele trec prin muzica. Plasati cate un CD in fiecare cutie, poate si un bilet la un spectacol de demult. Plasati cate un poem citit in copilarie, altul recent, o fraza tinuta minte, o amintire, o calatorie... Si inevitabil din toate acestea veti extrage pentru fiecare persoana o alta idee.
Comentarii
Trimiteți un comentariu