Knowledge and belief

Pablo Picasso (la 14 ani) - Stiinta si caritate

Cand sunt obosita nu prea sunt in stare sa scriu critic si documentat. Iau de obicei un pic de muzica si cateva cuvinte si ma joc cu ele...

Astazi seara, cand am in sfarsit cateva minute de scris dupa 2 saptamani de 14 ore de munca pe zi, soundtrackul meu este Leonard Cohen... cel care la un moment dat a fost calugar budist.

Asa ca ma gandesc la fascinatie... La motivul tainic pentru care suntem sensibili la un anumit tip de stimuli... Inclusiv la motivul tainic pentru care unii dintre noi cred si altii nu... Banuiesc ca nu tine doar de educatie sau ratiune sau capacitate de intelegere. Cred ca e ceva mult mai interiorizat...

Imi amintesc eseul lui Jung despre Origene si Tertullian, respectiv despre inrtovertiti si extravertiti. Si citatul din Tertullian, care ar fi facut sacrificium intellecti, afirmand: Credo quia absurdum est - cred pentru ca este absurd. Fraza este emblematica pentru doctrina fideista care considera credinta mai presus de intelegere dar, daca imi sunt corecte cunostintele, crestinismul respinge fideismul ca baza a teoriei religioase.

O turnura a frazei care imi place mult est Credo quia absurdum est (ut intelligam sine credere) - cred pentru ca este absurd doar sa inteleg fara a crede. Unii spun ca aceasta ar fi fraza completa a lui Tertullian.

Cuvintele lui Anselm de Canterbury se apropie mai mult de aceasta viziune insa pozitionarea sa este mai subtila:

"Neque enim quaero intelligere ut credam, sed credo ut intelligam. Nam et hoc credo, quia, nisi credidero, non intelligam." 
Nici nu vreau sa inteleg pentru a crede ci cred ca sa pot sa inteleg. De asta cred ca, daca nu cred mai intai, nici nu voi intelege.

Si intrebarea ramane: care e samanta de sine care ne indreapta spre una dintre aceste carari?