Robotica, inovatie, cercetare

V-am amenintat acum catva timp sa va povestesc de una dintre realizarile profesionale recente. In general incerc sa nu fac un fel de cv pe larg din blog si sper sa reusesc sa pastrez si pe viitor distanta. Exista insa momente despre care am cu adevarat dorinta sa vorbesc fie pentru ca ele sunt rezultatul unui efort de durata, fie pentru ca ele au legatura cu principiile de viata despre care vorbim adesea aici.

Ei bine, tin sa va prezint ultimul meu articol ISI care este rolul a 8 luni de munca ale colectivului de autori (analiza datelor, interpretare, redactare) si a 5 ani de experienta (nu ai mei, ai centrului de robotica de la Fundeni condus de profesorul Irinel Popescu). Stiu ca exista sansa sa starneasca niste discutii lungi, cu atat mai bine, de asta suntem aici: ca sa discutam civilizat si argumentat.


Am ales sa va povestesc despre articol pentru ca nu sunt multe centre care se pot lauda cu o astfel de experienta in chirurgia robotica, in afara sectiilor de urologie si ginecologie. Nu sunt multe centre ca sa nu spun ca sunt foarte putine care au ajuns la o astfel de cazuistica. Puteti sa verificati literatura, numai colectivul lui Giulianotti, un fel de star al inovatiei in chirurgie, a publicat o analiza pe 889 de cazuri.

De aici, subiectul la care vreau sa ajung: inovatia. Mi s-a intamplat adeseori sa citesc comentarii negative asupra banilor pe care statul ii aloca unor proiecte de cercetare sau unor strategii inovatoare. Din procentul total al banilor care se duc spre sanatatea, ei sunt putini. Sigur ca in loc de realizarea unui numar x de proceduri inovatoare, ei ar putea fi destinati realizarii unui numar 2x sau 3x sau, poate, 5x de proceduri standard.

La nivel public insa, banii care se duc pe astfel de proiecte inovatoare, daca sunt bine folositi iar proiectele coerente, reprezinta o investitie in viitorul medicinei romanesti. Ei sunt tichetul de iesire din epoca de piatra bronz, sansa noastra de a fi prezenti cateodata in comunitatea stiintifica internationala, oportunitatea catre o cariera in regula (observati, nu folosesc "stralucita") a oamenilor care se implica in ele (in regula pentru ca, dupa standardele internationale, trebuie sa publici si sa incerci sa inovezi pe cat poti domeniul in care profesezi). Nu pledez pentru diseminarea centrelor de inovatie pretutindeni, pentru finantarea desantata a oricarei idei dar cred ca este necesar sa existe locuri in care sa se incerce practicarea unei medicini de nivel european.

Pentru ca este o realitate: din 2007 suntem in Europa si ne facem ca invatam sa muncim dupa standardele lor. Asta inseamna gandire logica, criterii clare, profesionalism, organizare. Si, nu in ultimul rand, preocupare pentru inovatie.

Nu avem inca infrastructura care sa permita, in realitate, extensia unor astfel de practici pe tot teritoriul. Stiu ca vorbim despre pacienti care isi cumpara singuri medicamentele, despre salarii mizere, despre licitatii trucate, despre spaga impusa pacientilor si asa mai departe. Timpul pe care ar trebui sa il alocam rezolvarii tuturor acestor probleme, daca ele ar fi radical prioritare inovatiei, tinde spre infinit. 

In conditiile acestea, cred ca una dintre putinele solutii pe care le avem la indemana pentru a creste gradul de atractibilitate al medicinii romanesti, este sa ii permitem din cand in cand sa respire, sa se considere europeana, sa puna mana si sa incerce sa ofere ceva industriei din care face parte, sa se plaseze pur si simplu pe harta. Nici nu va dati seama ce energie cheltuiesc toti cei pe care ii preocupa astfel de perspective. Si nu stiu sa va redau faptul ca ar fi mult mai comod sa stea in banca lor si sa continue doar pe cararile deja batute. Bobarnacele, defaimarile si, in general, ura ar aparea in cantitati mult mai mici.

Mi-as dori mult ca cei care condamna cercetarea si inovatia sa se gandeasca de doua ori inainte de a scrie ce le trece prin minte. Sa se gandeasca daca se imagineaza traind intr-o Romanie neschimbata, peste 20 de ani, sau daca si-ar dori si ei, vorba cantecului, "o tara ca afara". Ea nu se inventeaza Deus ex machina. Ea se construieste in timp.


Comentarii

  1. In primul rand felicitari ! Ma bucur sincer pentru tine! In anumite privinte ale descrierii tale sunt de acord. Ce ma surprinde insa, si aici nu e vina ta pt ca tu expui doar o imagine , este ca: '' Ei sunt tichetul de iesire din epoca de piatra bronz, sansa noastra de a fi prezenti cateodata in comunitatea stiintifica internationala, oportunitatea catre o cariera in regula (observati, nu folosesc "stralucita") a oamenilor care se implica in ele (in regula pentru ca, dupa standardele internationale, trebuie sa publici si sa incerci sa inovezi pe cat poti domeniul in care profesezi). Nu pledez pentru diseminarea centrelor de inovatie pretutindeni, pentru finantarea desantata a oricarei idei dar cred ca este necesar sa existe locuri in care sa se incerce practicarea unei medicini de nivel european'' si '' Stiu ca vorbim despre pacienti care isi cumpara singuri medicamentele, despre salarii mizere, despre licitatii trucate, despre spaga impusa pacientilor si asa mai departe'' SE AFLA in acelasi loc pe google earth.

    Mi-a fost imposibil sa diger paradoxul asta crud gen Becali ..... intr-o mare de minciuna ,ipocrizie furt etc ne permitem niste ''arogante''.

    Repet felicitari pt munca ta care e aparte de critica mea...tu ti-ai facut treaba si nu aveai nicio calitate de decidenta in vreun fel la dezastrul etic de acolo.'' Creierele'' peisajului autohton sunt in Romania si vegheaza pt flacara acestui paradox.

    P.S : Astept sa ne vedem in decembrie frumosilor!

    RăspundețiȘtergere
  2. frumos articol imi place ,sa mai scrii ca este tare interesant

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu