De cate fapte e nevoie pentru o schimbare


Catastrofa care a avut loc lunea trecuta nu este singulara in istoria internationala a transplantului. Transplantul de organe a inceput in anii '60 - '70 si a devenit o practica curenta din anii '80-'90 asa cum se poate vedea in graficul alaturat care priveste grefa de ficat in Europa. Tot din aceeasi perioada, odata cu frecventa crescuta a procedurii si, deci, cu necesitatea in crestere de a recolta organe, echipele de prelevare au inceput sa acopere arii mai largi si deci sa utilizeze transportul aerian.  

Exista putine date privind transporturile medicale pe cale aeriana care s-au finalizat prost si exista si mai putine date despre zborurile dedicate transplantului. Din datele pe care am reusit sa le strang, intre 1990 si 2009 in SUA au avut loc 6 accidente de avion si unul de elicopter care au implicat echipe de transplant. Dintre cele 6: 2 in 1990, 2 in 1998, 1 in 2000 si 1 in 2008. Au fost implicate 2 avioane LEARJET, 2 CESSNA, 1 MORAINE-SAULNIER si 1 NORTH AMERICAN. Elicopterul era Sikorsky. Se pare ca in 2011 a mai avut loc un accident cu un elicopter Bell26 (Florida, echipa Mayo Clinic).

In Europa, din informatiile mele o echipa de prelevare s-a prabusit in 2006 la Besançon cu un BEECH 90 si incidentul s-a soldat cu 6 morti. In Birmingham, in 2010, un CESSNA a luat foc la aterizare cand echipa se intorcea cu un ficat prelevat. Organul a fost recuperat in conditii bune si a putut fi transplantat. Tot un elicopter s-a prabusit si in Brazilia in 2006, la bord aflandu-se urologi.

Ca sa ne intoarcem la SUA, intre 1993-2002, au fost raportate 84 de accidente cu elicoptere sanitare 260 de persoane, 52% dintre incidente datand din ultimii 3 ani. In urma lor s-au inregistrat 72 decese si 64 de raniti (Bledsoe si Smith, J Trauma, 2004).

Tot conform datelor din SUA, un medic obisnuit are un risc de deces la locul de munca de 0,5 la 100.000, respectiv 1-4/100.000 pentru chirurgi.  Spre comparatie, un pilot de pe o linie comerciala are un risc de 66.9/100.000 in timp ce riscul in populatia generala este de 4 la 100.000 (Englesbe & Merion, Am J Transplantation, 2009). Nu s-a calculat riscul unui chirurg de transplant insa frecventa accidentelor indica faptul ca ratele ar putea fi mai mari decat cele ale colegilor lor "statici".

Frecventa crescuta a accidentelor in transportul aerian medical ridica semne de intrebare. Este vorba doar despre faptul ca in general se folosesc avioane mici care zboara la altitudini reduse pentru a acoperi distante mici? Este vorba de aparatele propriu-zise? Se observa de exemplu frecventa crescuta a avioanelor CESSNA in randul accidentelor... Este vorba despre conditiile de intretinere a aparaturii sau de rulajul important? Oare exista un singur raspuns pentru probleme similare aparute pe continente si in conditii atat de diferite?

Articolul din American Journal of Transplantation propunea acum 5 ani o cultura mai "safety-based" a prelevarii care se bazeaza pe o mai buna cooperare si coordonare intre diferitele entitati implicate in transportul echipei. Nimic mai concret de atat... 

Comentarii