Ieri a avut loc Ziua francofona de tratament al carcinomatozelor peritoneale iar, de catva timp, fac parte dintr-o echipa care face asa ceva...In comitetul de organizare vedeti lista leaderilor de echipe care fac asta in Franta si care au publicat enorm in domeniu asa ca sunt mandra sa lucrez cu unul dintre ei. Pe restul i-am intalnit la congrese dar si la cursurile Diplomei InterUniversitare de Chirurgie Oncologica pe care am obtinut-o de curand.
Ce e grozav atunci cand esti chirurg tanar este sa observi personalitatile si modul de rationare al acestor oameni dar si felul lor de a interactiona cu ceilalti. Simpozionul de ieri a fost ideal pentru asta pentru ca a fost ultraspecializat asa ca discutiile au avut loc intre elite.
Intr-un fel unii dintre ei sunt "protagonistii proiectiilor noastre" pentru ca, privindu-i, iti dai seama cam cum ai vrea sa performezi peste 5-10 ani. In plus, sunt mai aproape de ideea pe care o am despre chirurgie... Acum cativa ani citam frecvent o idee pe care o auzisem la un congres: "A surgeon it's not what he does; it's because what he thinks that he does what he does". O astfel de idee se aplica perfect in chirurgia oncologica pentru ca in afara de faptul ca este nevoie de o tehnica foarte precisa si de o buna familiritate cu anatomia, mai este nevoie si de o corecta conceptualizare a bolii neoplazice. Asta cere timp de integrare, cunostinte actualizate si multidisciplinare.
Ieri, unul dintre oamenii de pe lista asta, pe care il mai auzisem vorbind, mi-a reamintit de o idee din Tractatus logicus-philosophicus al lui Wittgenstein. Asa, in mare, este vorba despre faptul ca atunci cand stapanesti bine un concept, il poti exprima foarte simplu intr-o propozitie cu subiect si predicat si un minim de cuvinte alaturi. Cu cat trece timpul cu atat ideea asta mi se pare mai adevarata. Pentru ca refugiul in exprimari ambigue si complicate poate indica timiditate, evitare dar si lipsa de claritate a unui concept. Ei bine cel despre care va spuneam era perfect capabil sa sintetizeze sau... la nevoie sa blocheze discursurile unora dintre vorbitori exprimand printr-o propozitie simpla ceea ce propusesera ei inainte. Lipsite de vestmintele lor pretioase formate din siruri de neologisme, ideile se pot revela absurde. Mi se intampla, li se intampla si altora...
Tot el era stapanitorul unor cunostinte de logica aristoteliana, nu stiu daca formale sau nu, dar operationale cu siguranta. Este a doua mea obsesie legata de cunoasterea in medicina. Cred ca absenta unor astfel de cunostinte ne conduce adeseori spre erori de interpretare cu repercursiuni asupra deciziilor terapeutice.
A treia mea obsesie :), bineinteles nu ultima, sunt femeile chirurg. Cred ca este o obsesie sanatoasa, mai degraba din nevoia de modele decat dintr-un feminism hipertrofiat (desi gasiti desigur doze sanatoase de feminism in discursul meu). Diane Goéré pe care o gasiti pe aceasi lista scurta este una dintre ele. Are 1,60 m, ochi frumosi, par brunet, greutatea perfecta :) si ieri a venit imbracata in niste pantaloni rosii, o bluza alba de matase si platforme. Are vocea tandra, privirea catifelata, multa diplomatie dar si multa fermitate cand e nevoie. Si mai are si "curaj sa ia loc la masa" (expresia ii apartine lui Sheryl Sandberg legat de lipsa de curaj a femeilor de a-si aloca importanta pe care o merita).
Profit deci de aceasta descriere ca sa va anunt ca am inceput o serie de interviuri cu femeile chirurg care au si pozitii de leader de opinie si sper sa incep sa public textele cat mai curand... Cred ca veti fi uimiti de frumusetea profilelor pe care le veti intalni, chiar si daca nu apartineti lumii medicale. Iar daca apartineti, va fi cu atat mai instructiv si mai motivational.
Comentarii
Trimiteți un comentariu