Astazi, la capatul unei interventii destul de ostenitoare, m-am asezat doua minute in sala de odihna sa-mi astept colegii. Asistentele si infirmierii erau prinsi intr-o discutie interesanta... Un fel de provocare de a gasi cel putin 3 calitati pentru chirurgii seniori experti, cei care au un contact mai putin apropiat, sa zicem, cu personalul mediu. O asistenta remarca chiar ca "pentru a putea continua sa lucrezi cu unii dintre ei, este necesar sa sapi dupa cele doar cateva calitati"
Cu putin inainte il ascultasem pe seful meu, care este altfel foarte apropiat de colaboratori, 'scuzandu-se' cuiva din afara echipei pentru momentele de concentrare inainte de operatiile grele in care nu are chef sa vorbeasca mai cu nimeni...
Educatia de a incerca sa comunic cu toata lumea face parte din modul meu de a fi, la asa un punct incat am avut nevoie de cateva sfaturi de la Glenda Bailey . Pe de alta parte, toti oamenii acestia care erau subiecte de discutie sunt foarte buni profesionisti, reputati in regiune si chiar in toata tara, pentru munca pe care o fac. Absenta contactului uman este pentru unii o strategie pentru a pastra o distanta suficienta deciziilor controversate si unei bune organizari. Pentru altii este doar nevoia de spatiu personal...
.. orice interventie chirurgicala grea este o linie rosie foarte fina, dincolo de care prognosticul pacientului se poate schimba drastic, chiar si la erori foarte mici. Este lectia de umilinta a chirurgiei, lectie care dureaza o viata si pe care o compensam uneori gresit. Dar pentru care este nevoie de multa pregatire mentala.
***
Spun asta foarte aproape de finalul unei saptamani solicitante, cu multa concentrare, in care am visat noapte de noapte operatiile pe care le-am facut ziua. Si in mijlocul ei am avut parte de trei ore senine, doar pentru mine si doar pentru citit/scris poeme. Si mi-am dat seama cat este de important sa poti sa iti aerisesti sufletul, sa ii mentii parfumul proaspat atunci cand zilnic esti intr-un echilibru precar, foarte aproape de the thin red line.
***
Un amic argentinian a trait azi-noapte din plin meciul echipei sale favorite :) M-am uitat peste rezultatele loviturilor de la 11 m, mandra pentru el, uimita de puterea mentala a acelor oameni de a fructifica o sansa unica, ce dureaza doar cateva secunde, atunci cand presiunea unei lumi intregi cade pe umerii lor.
***
Poate ca v-am plictisit destul...dar nu pot sa nu ma gandesc insistent la faptul ca viata profesionala este un balet delicat intre profesionalism, diplomatie, vointa si enduranta mentala. Niciuna dintre ele nu se poate obtine doar prin virtutile naturale. E nevoie de munca, de pregatire, de preconditionare si... de pauze de reincarcare. Sper ca ale mele sa fie in continuare pline de poezie :)
P.S Daca vreti sa vedeti semnificatia corecta a expresiei "the thin red line" apasati pe link, veti avea o surpriza...
Cu putin inainte il ascultasem pe seful meu, care este altfel foarte apropiat de colaboratori, 'scuzandu-se' cuiva din afara echipei pentru momentele de concentrare inainte de operatiile grele in care nu are chef sa vorbeasca mai cu nimeni...
Educatia de a incerca sa comunic cu toata lumea face parte din modul meu de a fi, la asa un punct incat am avut nevoie de cateva sfaturi de la Glenda Bailey . Pe de alta parte, toti oamenii acestia care erau subiecte de discutie sunt foarte buni profesionisti, reputati in regiune si chiar in toata tara, pentru munca pe care o fac. Absenta contactului uman este pentru unii o strategie pentru a pastra o distanta suficienta deciziilor controversate si unei bune organizari. Pentru altii este doar nevoia de spatiu personal...
.. orice interventie chirurgicala grea este o linie rosie foarte fina, dincolo de care prognosticul pacientului se poate schimba drastic, chiar si la erori foarte mici. Este lectia de umilinta a chirurgiei, lectie care dureaza o viata si pe care o compensam uneori gresit. Dar pentru care este nevoie de multa pregatire mentala.
***
Spun asta foarte aproape de finalul unei saptamani solicitante, cu multa concentrare, in care am visat noapte de noapte operatiile pe care le-am facut ziua. Si in mijlocul ei am avut parte de trei ore senine, doar pentru mine si doar pentru citit/scris poeme. Si mi-am dat seama cat este de important sa poti sa iti aerisesti sufletul, sa ii mentii parfumul proaspat atunci cand zilnic esti intr-un echilibru precar, foarte aproape de the thin red line.
***
Un amic argentinian a trait azi-noapte din plin meciul echipei sale favorite :) M-am uitat peste rezultatele loviturilor de la 11 m, mandra pentru el, uimita de puterea mentala a acelor oameni de a fructifica o sansa unica, ce dureaza doar cateva secunde, atunci cand presiunea unei lumi intregi cade pe umerii lor.
***
Poate ca v-am plictisit destul...dar nu pot sa nu ma gandesc insistent la faptul ca viata profesionala este un balet delicat intre profesionalism, diplomatie, vointa si enduranta mentala. Niciuna dintre ele nu se poate obtine doar prin virtutile naturale. E nevoie de munca, de pregatire, de preconditionare si... de pauze de reincarcare. Sper ca ale mele sa fie in continuare pline de poezie :)
P.S Daca vreti sa vedeti semnificatia corecta a expresiei "the thin red line" apasati pe link, veti avea o surpriza...
Foarte frumos ultimul paragraf. Din pacate foarte putini inteleg adevarul adinc din spatele cuvintelor tale bine alese. Pregatirea superficiala, lipsa de inteligenta sociala, simplitatea gandirii sau poate lipsa de complexitate si incadrarea in sabloane de gandire care ii scuteste de efort intelectual si analiza carecterizeazafoarte multi oameni unii bine pozitionai in a-si purta sabloanele a pe un steag.
RăspundețiȘtergereDepinde probabil si de societate, si de mediul profesional la care ne referim. Dar probabil ca nu e frecvent :)
ȘtergereSunteți o doamnă demnă de admirație. Vă doresc numai bine, putere de muncă și clipe senine pentru gânduri frumoase. Gabriela.
RăspundețiȘtergereMultumesc frumos!
Ștergere