First lady si proiectele educationale

Legislatia si cutumele nu prea acorda mare importanta primei doamne a tarii. Exista desigur o serie de reuniuni in care Presedintele este invitat cu sotia dar cam atat. Nu se obisnuieste ca Prima Doamna sa aiba birou la Cotroceni, sa prezideze proiecte caritabile sau sa fie vizibila.

Mi-ar placea ca lucrurile sa mearga intr-o directie un pic diferita de acum incolo. Am citit pentru prima data ideea asta pe Facebook la Cristina Bazavan intr-o forma un pic distincta si cred ca era evocata acolo ca exemplu Jacqueline Kennedy Onassis. Nu stiu daca m-as duce atat de in trecut. Poate doar referitor la eleganta.

Avantajele lui Carmen Iohannis sunt de mai multe feluri: are un sot care pare sa tina la ea si sa ii aprecieze opinia ceea ce nu am vazut nici la Iliescu, nici la Constantinescu, nici la Basescu. Are educatie superioara si un fel de semi-pregatire de a vorbi in public intrucat o face zi de zi la scoala. Are un interes in cultura si in educatie, judecand dupa profesie si dupa ceea ce scriu ziarele legat de aparitiile publice la diferite evenimente, are obisnuinta unui oras care a jucat o carte internationala in ceea ce priveste cultura (Sibiul gazduieste FITS si a fost capitala culturala europeana). Are o preocupare in ceea ce priveste aspectul personal, apetit pentru eleganta si, cred, o dorinta de a-si ameliora constant stilul. Si nu in ultimul rand, naturaletea si dinamismul. M-a cucerit si pe mine, ca pe tot poporul FB, prezenta ei la scoala in prima zi dupa alegeri, sa isi faca meseria.

Asadar cred ca are o carte de jucat. Presedintele a declarat acum cateva zile ca o tara creste cu educatia oamenilor ei. O vad bine pe Dna Iohannis distribuita intr-un rol diplomatic in care sa coaguleze ONG-urile educationale in jurul Cotroceniului, sa se implice in proiecte, sa fie prezenta alaturi de aceste organizatii la diferite evenimente, sa sustina eventual si proiectele culturale. Nu consider potrivit pentru Prima Doamna sa continue cinci ani lectiile de engleza cu copiii intr-un liceu din Sibiu dar ma bucur sa stiu ca are o profesie in care a reusit bine, ca vorbeste competitiv engleza asa ca o vad in continuare activa. Sper sa aiba capacitatea de a gandi lucrurile cu o alta anvergura, asa cum ii cere functia.

Favorita mea dintre sotiile de Presedinti este in continuare Michelle Obama, o ambasadoare constanta a modei americane, cu mesaje insistente legate de sport, alimentatie, educatie, sanatate, ecologie. Nu mi-a placut scortosenia infatuata a Carlei Bruni desi a evitat multe dintre gafele si stridentele posibile intr-o astfel de functie. Nu mi-a placut libertinajul Ceciliei Sarkozy desi a rezolvat bine o situatie de criza (asistentele bulgare). Nu mi-a placut topenia Primei Prietene a lui Hollande, Valerie Trierweiler. Imi place insa Queen Rania, desi, formal vorbin, nu e sotie de presedinte. Leticia este si ea suficient de charismatica dar parca mult mai stearsa, rolul Reinei Sofia fusese si el destul de limitat.

Dintre toate aceste doamne, Rania mi se pare un exemplu bun pentru doamna Iohannis. Poate fi un exemplu interesant vestimentar pentru garderoba de office deoarece coincid in unele alegeri: culorile vii, fustele creion, diferitele camasi, rochiile cu o taietura interesanta la decolteu. Regina a reusit sa isi faca auzita vocea si sa ii fie acceptata atitudinea occidentala intr-o tara islamica iar programul Raniei este centrat pe accesul la educatie si rolul femeilor ceea ce partial poate fi interesant de reprodus.

Sigur, ca orice schimbare de statut ea va necesita probabil timp de acomodare si de invatare. Dar sunt sigura ca rezultatul ar putea fi bun. La 25 de ani de la Revolutie putem scapa de complexele de tip Elena Ceausescu pe care o mai vad inca mentionata pe forumuri si putem intelege ca un om este mai puternic daca joaca in echipa.