Magic in the moonlight

Un nou film de Woody Allen a iesit pe piata si eu nu auzisem nimic despre el. Mi-am spus ca scaparea se poate datora intensitatii evenimentelor din politica interna romaneasca ... pana cand l-am vazut.

Acum ca ati inteles in mare ce cred despre el, inainte de a nuanta un pic lucrurile, le voi inrautati afirmand ca scriu despre film tocmai pentru ca este un Woody Allen pe care mi-am luat obiceiul sa il urmaresc, citesc, comentez (To Rome with love, Blue Jasmine) si nici faptul ca joaca Colin Firth nu este total neglijabil :)

Intriga: un magician renumit international este chemat sa demaste o tanara medium,Sophie Baker, a carei reputatie a escaladat pe Coasta de Azur. Odata ajuns la fata locului, magicianul deghizat si desconspirat incearca mai multe abordari pentru a discerne adevarul legat de tanara si seducatoarea Sophie.

Colin Firth care face un rol excelent din genul care deja l-a consacrat: rationalul rezervat cu aere de superioritate si fraze complexe mustind de dispret care are de fapt o inima tare romantica... Poate ca insusi regizorul se joaca un pic cu referirea la Mr Darcy, de care, de data aceasta, pe actor il disting atat inceputul (Firth e mult mai suprinzator in rolul magicianului Wei Ling Soo), cat si punctul culminant (aici nu va stric placerea). Emma Stone este si ea rezonabil de buna, desi rolul nu ii ofera foarte multa diversitate dincolo de prima jumatate. Atmosfera filmului reaminteste glamourul retro din Midnight in Paris si Blestemul scorpionului de Jad, intriga reaminteste si ea de Scorpion si, numai departat, de Manhattan Murder Mistery, Visul Cassandrei si Match point (in sensul ca face parte din seria filmelor cu suspans si investigatie ale lui Allen).

Dar, dincolo de toate acestea, pelicula ramane extrem de artificiala (nu mi-a abolit niciun moment senzatia ca sunt la un cinematograf si urmaresc un film, dimpotriva, cred ca Allen a vrut sa nu uit nicio clipa, un procedeu utilizat si de alti realizatori - Hotel Grand Budapest al lui Wes Anderson, spre exemplu), extrem de facila (un fel de odihna dupa nevrozantul Blue Jasmine), extrem de sentimentalista (iarasi parca a compensat obiectivitatea distanta si taietoare din Blue Jasmine).

Divertisment cu multe referiri si imagini frumoase, asta a fost ultima comedie romantica a lui Allen. Imi pare bine ca am vazut-o dar nu mi-a produs nici macar o fractiune din efectul marilor lui filme.

Further reading aici:
- cronica din The New Yorker
- interviu cu Colin Firth despre film

Comentarii