Pauza electorala

Alegerile prezidentiale reprezinta un eveniment important in functionarea unei tari. Am insa senzatia ca imi vajaie urechile de la tot ceea ce am citit si auzit in aceasta campanie electorala.

Postul anterior a fost singura mea incursiune in atmosfera alegerilor. Imi rezerv bineinteles dreptul de a va povesti ulterior cum au mers alegerile in strainatate pe 16 noiembrie sau de a comenta anumite stari de fapt. Dar, in mare, nu as vrea sa mai particip la vacarm.

Am si o strategie: variez lecturile. Imersia in articolele politice dauneaza un pic cortexului. Am vazut cum imi scade capacitatea de a vorbi despre altceva, creativitatea si concentrarea. De indata ce deschid si alte surse, ele revin. Pana la urma riscul e sa devenim o parte din ceea ce le reprosam politicienilor nostri ca sunt: oameni dezvoltati simplist, cu o strategie unica si fara convingere/i. Sau sa semanam cu publicul amorf de la Antena 1.

Asa ca postul de astazi este o culegere de posibile lecturi in asteptarea unui nou articol pe Jocul Orb. Va voi povesti in curand cum a fost prima mea intalnire (scurta) cu Kristin Scott Thomas si cum este piesa Electra de la Old Vic Theatre. Vom discuta despre hybris si psihanaliza :))) Asa ca trebuie sa ne facem incalzirea :)

- Interviu The guardian cu Kristin Scott Thomas
- The independent despre evolutia bisericii care accepta teoria lui Darwin si BigBangul - mie asta mi se pare un subiect tare interesant de discutat daca tot ne amestecam in politica si religie
- Povestea macilor ca simbol al comemorarii primului razboi mondial. Am vazut de curand expozitia de la Londra "Blood swept lands and seas of Red" cu peste 888000 de maci din ceramica, hand-made, si, desi am fost impresionata, nu am stiut sa explic alta relatie in afara de culoarea sangerie. Articolul de mai sus va da toate detaliile.

Comentarii

  1. apropo de maci, Rimbaud are o idee cromaticà aproape estetizantà:
    "... Les pieds dans les glaïeuls, il dort (...) Tranquille. Il a deux trous rouges au côté droit."
    Gladiolele-albe, sângele-rosu, contrast vizibil... Macii i-ar fi stricat efectul.
    (nu stiu de unde am scos asa comentariu sinistru ... pardon!)

    RăspundețiȘtergere
  2. Foarte frumos... Intr-adevar contrastul lui Rimbaud e mai de efect. Eu am perceput macii mai mult ca petele de sange ramase pe camp dupa ce au fost extrase cadavrele. Nu ma deranjeaza caracterul sinistru. Citam deseori un vers dintr-un poet austriac, cred: "frumusetea ta are gust de moarte". numai frumosul si moartea au atata sublim incat sa se intalneasca intr-un punct comun :)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu