Pentru ca tot va avertizam ieri cu privire la distribuirea informatiilor personale, hai sa va fac o confesiune in public: Am avut un super mos Nicolae! Nu a durat o zi, ci o saptamana...
Bun, poate ca am eu gusturi ciudate :), insa mi-am petrecut toata saptamana la o supracalificare in domeniul carcinozelor peritoneale cu niste oameni extrem de inteligenti, cu care am discutat liber si deschis de parca am fi fost cu totii experti. Admir calitatea aceasta a celor care au ajuns foarte sus profesional de a conduce discutia cu o atitudine de egalitate, de deschidere, de 'hai sa invatam unii de la altii'. Da, un curs inseamna sa invatam unii de la altii doar ca, de cele mai multe ori, latura 'cursanti' profita mai mult decat latura 'profesori'.
Acum vreun an, cand am facut prima mea interventie pentru carcinoza peritoneala, seful meu mi-a spus intr-un fel pompos, un pic incurajator, un pic ironic: "ai intrat in randul hipec-erilor" (pentru neinitiati, chirurgi ce fac chirurgie de citoreductie pentru carcinoze asociata cu chimiohipertermie intraperitoneala - HIPEC). M-a amuzat atunci fraza lui asa de tare incat am tinut-o minte pentru ca nu ma simteam pregatita sa ma autointitulez asa, pentru ca stiam ca la orizont mai am de dus multe "ore de zbor", pentru ca, pentru ca... Dar mi-a demonstrat si ce antrenor extraordinar am, care stie sa utilizeze micile victorii pentru a-mi da curaj si a-mi creste aripile.
La curs, dincolo de toata stiinta, de evaluari si auto-evaluari, m-a impresionat latura umana. Spunem adeseori intre noi ca, de fapt, chirurgul este capitanul de nava pentru ca trebuie sa gestioneze pacientul de la cap la coada, de la consultatia preoperatorie, la indicatie, la partea tehnica, la decizia asupra tratamentului complementar. Acest rol de capitan este, evident, trait diferit in functie de personalitatea celor care il experimenteaza. Cred ca ceea ce ii face pe HIPEC-eri mai umani decat pe ceilalti este faptul ca operatiile sunt lungi si au nevoie de echipa. Da, echipa nu are rol secundar, e greu sa te concentrezi in sala uneori 8-10 ore, ai nevoie ca oamenii de langa tine sa fie si ei concentrati, sa dea maximul, sa poti sa faci cu schimbul in anumite momente. Sigur ca exista orgolii dar vibe-ul pe care l-am simtit i-a diferentiat de majoritatea oratorilor mai ... vedetisti.
Iar, in tot acest timp, serile mi le-am petrecut intalnind cu drag vechi prieteni, povestindu-ne vietile la un pahar de vin si... implinindu-mi o alta guilty pleasure: testarea chocolat chaud à l'ancienne Angelina si a desertului casei, Mont Blanc. Nu mi s-au parut chiar atat de senzationale precum in povestiri :))) Daca sunteti iubitori de pacate glucidice si treceti prin Lille, Nantes sau Paris, incercati Les merveilleux de Fred. Asta asa, pentru ca, atunci cand nu vine cu stiinta, mos Nicolae vine, de obicei, cu dulciuri :)
Este apanajul oamenilor destepti si lipsiti de complexe intelectuale sa se prezinte asa. In studentia mea cei mai exigenti erau cei care citeau cursurile de pe fituica.
RăspundețiȘtergere