Muze si muzeele lor

Mi-a luat un secol sa citesc cartea lui Peggy Guggenheim - Out of this century cu un titlu ce trimite la galeria de arta pe care o infiintase la New York "Art of this century"

Peggy Guggenheim de Man Ray

Mi-a luat un secol nu pentru ca este o carte grea, dimpotriva, frazarea e simplista si directa. Mai degraba pentru ca, in pofida multiplelor istorii de alcov, este o carte neinteresanta. Avem de-a face cu o fata bogatica (nu bogata pentru ca adevarata avere apartine unchiului ei, Solomon R. Guggenheim) care ajunge in Europa pentru desavarsire si se intoarce temporar in State la iubitul cu numarul...50 pentru ca venise razboiul.

Am simplificat rautacios dar Peggy se casatoreste cu Laurence Vail, fac doi copii, Sinbad si Pegeen, se cearta, se bat, se umilesc, se despart impartindu-si copii, dupa care Peggy traieste cu un barbat insurat si mai varstnic care isi compatimeste sotia prea tare pentru a se desparti de ea si care moare, urmeaza un altul, initial seducator ulterior devenit comunist fervent, si altul, si altul pana cand se recasatoreste cu Max Ernst care de fapt e indragostit de alta, pe care il inseala cu Marcel Duchamps (fusese si Yves Tanguy pe lista) casatorit si el etc Isi finalizeaza viata in State cu alt barbat care de fapt statea in aceeasi casa dar la un etaj complet separat si pe care nu prea il intereseaza sa faca sex cu ea dar care o doreste egoist mereu aproape. Si apoi se muta la Venezia, isi cumpara un Palazzo, participa la Bienale, devine cetatean de onoare si creeaza un muzeu cu o camera dedicata fiicei ce, intre timp, murise in urma unei supradoze de somnifere la 41 de ani.

Da, exista tragic in poveste dar exista mai ales simplism, vulgaritate, indecenta de a-si povesti viata de cuplu in detaliu, remarci uneori rautacioase in fata celor care profitasera de banii ei, urmate de remarci de o generozitate surpinzatoare... dar foarte, foarte putina complexitate. Poate fragmentele cele mai sensibile sunt cele care descriu agitatia de la inceputul celui de-al doilea razboi mondial si eforturile ei de a se reimbarca spre state in fata invaziei germane (era evreica), precum si contributia ei la imbarcare mai multor artisti.

Peggy Guggenheim sustinea ca avea intuitie pentru arta dar nu avem niciun moment o desfasurare critica, o analiza a operelor sale, o idee in centrul colectiei, dincolo de cumpararea a 1-2 lucrari "care sa-i placa" din fiecare pictor reprezentativ.

Peggy in patul din Venezia cu singurul cap de pat de Alexander Calder

Poate ca doua idei mi s-au parut mai interesante fata de rest totusi:

1.Piata de arta si-a crescut preturile in mod nemasurat dupa razboi, facand-o actualmente intangibila

2. Venezia este seducatoare dar nu este un loc pentru luna de miere pentru ca, in frumusetea ei, nu mai lasa loc si de frumusetea celuilalt. Te seduce complet facandu-te sa revii aproape drogat si sa convietuiesti cu ea mai mult si mai mult.