Despre tratamente, cu sinceritate

Acum mai bine de  o saptamana a fost Ziua Internationala de lupta contra Cancerului sau World Cancer Day. Tot de mai bine de o saptamana vorbim mult despre vaccinuri dar si despre cei care sunt impotriva vaccinurilor si impotriva tratamentelor medicale de orice fel, in special in bolile grave.

Nu m-am ferit sa imi spun opinia destul de raspicat si imi asum sa vorbesc iarasi de cate ori simt ca e cazul. Cred ca exista un loc in dezbatere pentru opinia medicilor si chiar cred ca este cumva necesar ca ei sa se dea jos de pe piedestal si sa vina la discutie in noul tip de agora - internetul, retelele de socializare.

Medicii sunt, in mare parte, oameni de stiinta. Pentru ca ne confruntam zilnic cu viata pacientilor nostri, cu calitatea vietii lor dar uneori si cu sansele lor de supravietuire (in special pentru cei care au de a face cu urgentele sau cancerologia), aplicarea tratamentelor se face responsabil, in urma informarii si in urma evaluarii dovezilor legate de tratament. Este greu de explicat cat de mult cantareste responsabilitatea pe umerii unui medic tanar care face pentru prima data un gest - fie el de resuscitare, diagnostic sau terapeutic - stiind ca poate sa dea gres. V-am mai povestit despre linia fina care separa intr-un act chirurgical perfectiunea de catastrofa. Ei bine, intr-un astfel de spatiu in care se presupune ca ai invatat pana si mecanismele celulare ale tratamentelor, exista putina toleranta pentru aproximatie, pentru linii grosiere si inexactitate care in cele din urma inseamna eroare, minciuna.

Atunci cand nu avem suficiente dovezi de calitate, si asta se poate intampla uneori in cancerologie, dar probabil ca si in alte specialitati, suntem invatati sa rationam pe baza mecanismelor pe care le cunoastem deja si sa ajungem la o concluzie singuri, avand asadar dovezi circumstantiale. 

E greu sa digeri intr-un astfel de context afirmatii care concediaza, fara dovezi, ani de zile de cercetari in domeniu. Nu poti sa integrezi fara un pic de enervare ca pe mai multe canale de comunicare (tv, presa scrisa, internet) sunt proliferate afirmatii de genul "mamografia este o porcarie", "mastectomia este o conspiratie a industriei pentru a vinde proteze", "chimioterapia este o arma de distrugere in masa" si "tratamentul hormonal in infertilitate este o prostie". Acest tip de contraargumentare nu este valid si asta poate explica orice specialist in logica. Calomnierea nu produce un argument, ci lipeste o eticheta (falsa). Este insa, din pacate, mai simpla de inteles pentru ca se bazeaza pe doi cavaleri ai apocalipsei din sufletul celor care sufera de o boala: teama si evitarea.

Aici este poate adevarat reprosul care ni s-a adus: suferim de paternalism. E greu sa te dai jos de pe soclu, sa nu mai pretinzi ca ai autoritate doar prin prisma studiilor tale si sa relansezi dezbaterea cu toate argumentele stiintifice pe care le ai la indemana. E greu sa transmiti in cateva cuvinte rezultatul mai multor ani de studii mai ales cand ai de a face cu concepte mai degraba gri decat albe sau negre (spre exemplu, mi se pare foarte dificil sa le explic pacientilor tumorile borderline). Poate uneori nu ai nici timp si nici capacitatea de comunicare/charisma pe care o au impostorii.

Asadar cred ca paternalismul in comunicarea medic-pacient nu este singura problema. Tot ceea ce este alternativ, poate fi comercializat mai usor. Senzational, semintele de chia vindeca neoplasmul de colon poate intra ca titlu pe pagina 1 a unui ziar de cancan dar nu si Senzational, terapiile tintite si-au dovedit eficienta pentru pacientii cu metastaze hepatice. Chiar daca intr-un final se dovedeste logica, medicina poate fi dificil de inteles. De asta studiile medicale dureaza un deceniu: sase ani de facultate + cinci-sase de rezidentiat. In plus, este cumulativa. Necesita parcurgerea unui anumit timp inainte de a mai inainta cu o treapta.

Este mai usor pentru un pacient/apartinator (familia unui pacient) sa stea o noapte pe internet cautandu-si informatiile de pe bloguri personale decat sa faca o programare la un medic bun. Dar este un efort care merita facut cand scopul e vindecarea.

Si sa va mai spun ceva: nu suntem impotriva mancatului sanatos (desi am ceva rezerve pe care le pot explica privind dieta paleo sau termenul de dezintoxicare), dimpotriva. Exista specialitati care asta fac: explica ce inseamna mancatul sanatos si cum poate el influenta metabolismul. Si nu excludem complet eficacitatea terapiilor alternative. Progresul stiintific a venit mereu din locurile cele mai neasteptate: de ex, penicilina din mucegai. E foarte probabil ca nu stiu ce planta din Amazon sau Asia sa aiba virtuti terapeutice inegalabile. De asta laboratoarele de cercetare cauta materie prima peste tot in lume. Dar, dupa mine, termenul de alternativ ne induce in eroare. Daca ar fi sa raspund la intrebarea unui pacient "pot sa iau x si y?" raspunsul ar fi "daca aveti senzatia ca va face bine puteti sa il luati complementar tratamentului care este dovedit".