Inca nu stiu sa fac totul programatic. Si desi cred ca nu exista zi sa nu ma fi gandit la scris, cuvantul a rasarit mai greu in ultimul an. A iesit la iveala uneori torential, alteori discret si cautat dar, de cele mai multe ori, s-a ascuns dupa pretexte. De oboseala, de stiinta, de chirurgie, de viata.
Stiu insa sigur ca el este acolo si, uneori, pretextul ultim este ca imi repet ceea ce am citit la Marius Chivu in urma cu multi ani: nu este bine ca un scriitor sa aiba blog pentru ca il detensioneaza. E un pretext bun dar nu stiu daca este mereu adevarat pentru ca blogul inseamna si exercitiu, inseamna si bucati de memorie consemnate, inseamna si a darui cateva din ideile tale, pe care poti oricand sa le refolosesti daca asa consideri de cuviinta.
In ultimele luni s-au stocat pe o lista a lucrurilor despre care la un moment dat trebuie sa scriu expozitii, piese de teatru, calatorii, idei, impresii, amintiri, dezbateri publice, materiale stiintifice legate de sanatatea publica, propuneri, concursuri, interviuri etc. S-au stocat ... dar, cu exceptia interviurilor care sunt inregistrate, orice forma de memorie are o durata de viata misterioasa dar limitata. A ramas acolo si ideea de a incerca sa scriu in mai multe feluri si, mai ales, in mai multe limbi: in engleza, in franceza, in spaniola, un fel de 'facut cu ochiul' prietenilor internationali care pandesc uneori astfel de manifestari :)
Le multumesc celor care mi-au vorbit despre scris, care mi-au amintit ca ritmul meu interior are mult de a face cu cuvantul, chiar si atunci cand caut alte forme de expresie. La multi ani si voua si, asa cum spuneam acum 3 ani, let's stay true to ourselves.
Comentarii
Trimiteți un comentariu