Anatomia castanei

Dupa ce v-am chinuit zile la randul cu chestiuni inalte precum istoria artei sau politica internationala, va propun sa revenim impreuna cu picioarele pe pamant intr-o minunata zi de toamna, plina de lumina aurie si vant racoros...

Imi place si acest anotimp plin de surprize, revederi si inceputuri contrar a ceea ce se spune in mod stereotipic despre natura si imi amintesc cu drag sentimentul duplicitar cu care asteptam prima zi de scoala, contradictia dintre tristetea de a schimba timpul numai pentru mine pe revederea unor oameni dragi sau pentru mult mai abstracta constructie a unei noi etape din propria mea existenta.

Cred ca am mai spus-o: imi place cand ma asteapta ceva, cand stiu ca peste o saptamana sau doua intampin o noua provocare si... se pare ca si toamna aceasta isi va aduce provocarile ei.

Toamna nu e insa numai despre provocari, ci si despre placere: o placere calda, blanda, aurie, mai domestica si mai putin provocatoare decat cea din lunile anterioare. E despre arome, must si castane asa cum v-am soptit si prin alte postari autumnale.

Atatea cuvinte doar ca sa va spun ceva banal: au aparut primele castane, sunt mari, rotunde, proaspete si asteapta sa le culegeti. Eu le-am cules prozaic de la supermarket dupa ce ani de zile m-am uitat curioasa la ele :) Nu indrazneam sa le iau pentru fiert pentru ca asta m-ar fi costat cam multe ore de viata si ... nu prea stiam sa le fac altfel asa ca sfarseam asteptand sa apara vanzatorii ambulanti de noiembrie cu castane mai deshidratate si mai putin gustoase, prajite insa pe carbuni incinsi.

Anul asta am ales sa il cred pe Adi Haidean cum ca ies bune si din tigaie asa ca am luat cateva si am testat. Nu numai ca se rumenesc repede (10-15 min) dar se si decojesc usor, dezvelindu-si intreaga anatomie pe care, de obicei, cand le fierbeti sau le cumparati din oras gata coapte, o puteti mai degraba ghici decat vedea :) Curiozitati stiintifice, veti spune... Nu, mai degraba chef de joaca si ...joc!