 |
| Templul de la Palmyra, distrus recent de ISIS |
Richard Millet loveste din nou :)) De data aceasta nu intr-un volum de eseuri ci intr-o tableta din Le Point.
Eseistul caruia i-am comentat Estetica ariditatii intr-un post anterior are inca o data "defectul" de a demonstra o idee asupra careia am tendinta de a fi de acord prin exemple pe care nu le consider relevante sau nu le judec sub aceleasi nuante.
Teoria sa privind decaderea lumii contemporane se extinde asupra raportarii omului la cultura. Millet critica omul modern pentru ca este satisfacut cu 'reproduceri'/'replici' si se resemneaza cu usurinta sa nu contemple estetica originalului. Pana aici, in ceea ce ma priveste, sunt intru totul de acord... Cred in puterea originalului, in specificitatea operei de arta initiale, in forta tuselor sale (desi sper sa se iveasca vreodata ocazia sa vorbim despre falsificatori celebri).
Totusi pentru a-si demonstra punctul de vedere, Millet recurge la exemple precum replicile pesterilor din Altamira si Lescaux. In urma cu vreo zece ani, la Altamira s-a constatat ca fluxul masiv de turisti ducea la o incalzire a pesterii avand efecte devastatoare asupra picturilor rupestre. Asa ca pestera originala a fost inchisa si a fost deschisa vizitatorilor o replica la dimensiunile originalului. Incepand de anul trecut, pestera reala a fost redeschisa vizitatorilor o singura data pe saptamana intr-un interval orar unic: 8-10. Un proces similar a avut loc la Lescaux unde astazi se poate vizita numai replica.
Millet compara cele doua replici cu Disneylandul si Las Vegasul unde hotelele gazduiesc modele de mici dimensiuni (si extrem de kitsch!!!) ale Parisului si Venetiei. In demersul sau de a desfiinta proiectele culturale de masa, aduce si exemplul Carierei luminilor, o cariera situata la Baux de Provence unde se realizeaza showuri de proiectii tematice (opere de arta, autori) si sfarseste prin a concluziona ca, pentru omul modern, nu este o tragedie distrugerea templului din Palmyra intrucat un altul poate fi oricand recreat la scara pe platoul din Larzac si dotat si cu un restaurant de kebab la iesire.
Desi ii inteleg ironia privind Palmyra, nu ader total la validitatea celorlalte exemple. Vizita la replica Altamirei sau Lescaux-ului are un interes procesual mai degraba decat unul estetic. Fiind vorba despre replici, nu mergi acolo pentru a te extazia in fata frumusetii picturilor ci pentru a intelege procesul de creatie, vastitatea si diversitatea. Interesul e mai degraba stiintific dupa modelul experimentelor pe care copiii le realizeaza la scoala intr-un laborator pentru a intelege o reactie chimica sau un fenomen fizic. Iar motivul pentru care recurgem la astfel de diversiuni este riscul la care am supune monumentul.
Disneylandul si Las Vegasul au functii strict legate de divertisment. Cariera luminilor de la Baux de Provence are intr-adevar o componenta de divertisment dar are si un fel de componenta de marketing al educatiei. Ea poate accesibiliza marea arta pentru tinerii crescuti in spiritul multimedia. Este o manipulare distractiva dar al carei scop poate fi pozitiv.
Pana la urma, intalnirea cu operele de arta reprezinta in sine o forma de educatie estetica si acesta este doar primul pas. Scopul este indepartarea de alte estetici (mai bine asta decat un balci, nu?) care distrug in noi orice urma de civilizatie.
Ce parere aveti? Cu ce sunteti si cu ce nu sunteti de acord?
Comentarii
Trimiteți un comentariu