Au existat in ultimul an momente in care am evitat, in sensul cat se poate de voluntar si de asumat al termenului, sa scriu despre subiecte care ocupau prima pagina a ziarelor si cumva chiar si prima pagina a creierului meu cand venea vorba despre politica.
Va dau doar doua exemple ilustre si veti intelege imediat: criza din Ucraina si criza refugiatilor. Apoi mai puteti adauga bombardamentele din Gaza sau orice altceva v-a atras atentia.
In cele doua situatii pe care le-am selectionat mi-a fost foarte clar ca era greu de cernut intre adevar si manipularea venita din ambele parti. Cateodata, ea devenea atat de grosiera, chiar si in presa de calitate, incat creierul meu nu putea evita sa mi-o semnalizeze imediat, precum o alarma! In pofida acestui fapt am dat share pe facebook catorva articole de opinie, daca ele surprindeau punctual opinia mea intr-un aspect dat sau o imagine de ansamblu de care ma simteam mai degraba apropiata. De fiecare data am apasat butonul share cu senzatia clara ca alcatuiesc inca o veriga din razboiul mediatic si psihologic dintre parti.
Nu este vorba nici de teoria conspiratiei, nici de mania persecutiei. Doar ca uneori am senzatia irespirabila ca nu pot discerne. In ceea ce priveste dezinformarea, cateodata este foarte clar: de obicei e vorba de site-uri anonime de extrema dreapta si extrema stanga, aparute peste noapte, pe care le recunosti mai mereu dupa titlurile de cancan cu care incearca sa iti serveasca vreo stire falsa sau veche in termeni reactualizati. Trebuie sa nu fi trait in vreo pestera in ultimii 5 ani ca sa recunosti pe ici pe colo imagini frapante care ti se servesc drept 'dovezi' pentru situatii inventate si care sunt la al doilea/al treilea rulaj (baietelul blond cusut e un exemplu). Manipularea insa este, de cele mai multe ori, mai insidioasa si mai subtila...
La un moment dat in presa internationala apareau foarte multe articole despre situatia fundamentalista din Arabia Saudita, despre drepturile limitate ale femeilor in aceasta tara, despre o anumita reactie a Reginei Angliei etc. Am dat share la cateva cu autorizatia morala a cuiva care sustine problema egalitatii drepturilor de gen. Dar intrebarea era acolo: de ce in acele zile toata presa se concentra pe probleme existente de zeci de ani din Arabia Saudita, ce negocieri se duceau de fapt cu aceasta tara cu rol cheie in problema conflictului din tarile arabe?
Astazi cand incerc sa imi formulez o opinie in problema refugiatilor, sunt la fel de greu de identificat adevarul si calea de mijloc. Intre manipularile mediatice privind tratamentele din taberele de refugiati si manipularile privind atitudinea, numarul, finantarea refugiatilor, este foarte greu sa discerni cine sunt de fapt si ce vor acesti oameni. Ma deranjeaza visceral inflamatia rasista din tarile fostului bloc de Est dar ma deranjeaza si discursul adormitor al Vestului care seamana cu strigatul panicat la un microfon in timpul unei catastrofe naturale: "Nu va panicati! Nu va panicaaati!". Consider solidaritatea si umanitatea o datorie morala a oricarui popor european dar consider solutiile politice drept rationamente care trebuie facute la rece pe baza unor analize aprofundate statistice, economice, sociale, geopolitice dar si pe baza unor speculatii strategice. Stiu ca e paradoxal dar traiesc cu senzatia ca, fara vreuna dintre aceste componente, Europa nu poate continua sa existe asa cum o stim.
Si-apoi trag din nou adanc aer in piept si incerc sa ma cufund in avalansa de articole din presa internationala ca sa inteleg ceva 'obiectiv'.
Comentarii
Trimiteți un comentariu